3 intrări

45 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRȘÍ vb. IV v. târșâi.

târși2 vi [At: BUL. FIL. IV, 198 / Pzi: esc / E: târșală] (Arg) A-i fi frică.

târși1 [At: ANON. CAR. / V: (reg) tărsi, tăr~, târsi, tersi / Pzi: esc / E: târș2] 1 vt (Ban; Trs) A curăța un loc de arbori, de mărăcini etc. (pentru a-l transforma în teren arabil) Si: a defrișa. 2 vt (Olt) A prăși. 3 vt (Olt) A grăpa (cu grapa de mărăcini). 4 vt (Mun) A netezi, cu sapa sau cu grebla, prășitura de pe marginea viei (pentru a se vedea urmele celui care ar intra acolo). 5-6 vtr (Reg) A (se) turti (1-2). 7-8 vti (Reg) A mătura superficial cu târșul2 (17). 9 vt (Trs) A împrăștia lucrurile. 10-11 vtr (Reg) A (se) dezbrăca (2). 12 vt (Reg; pex) A da la o parte, descoperind părți ale unui obiect. 13 vr (Reg) A se așeza unde nu este loc suficient Si: a se înghesui. 14 vr (Reg) A sta în poziție necuviincioasă Si: a se crăcăna. 15 vr (Reg; fig) A se face de râs. 16 vr (Reg; fig) A se înjosi. 17 vr (Reg) A râde prostește, fără rost Si: (reg) a se hlizi, a rânji. 18 vr (Reg) A se mândri.

A TÂRȘÍ ~ésc tranz. pop. 1) (picioarele) A desface în lături. 2) fig. pop. (gura) A deschide larg, rânjind. /Din târș

A SE TÂRȘÍ mă ~ésc intranz. pop. 1) A sta cu picioarele desfăcute (ca un târș). 2) fig. pop. A râde deschizând larg gura. /Din târș

TÂRȘ, târși, s. m. (Pop.) 1. Copac pipernicit, nedezvoltat, uscat; p. ext. pădure cu astfel de copaci, crescuți printre rădăcini și cioturi. 2. Cracă pe care se clădesc căpițele de fân, din care se fac îngrădituri primitive etc. [Pl. și: (n.) târșuri] – Et. nec.

TÂRȘÂÍ, tấrșâi, vb. IV. Tranz. A târî picioarele sau încălțămintea în mers, frecându-le de pământ și producând un zgomot specific. ◊ Refl. A se târî (2). ♦ A trage după sine, frecând de pământ, târând. [Var.: (reg.) târșí, târșií vb. IV] – Cf. târî.

târș2 [At: LB / V: (reg) tarș, tărș, ~rj, ~rs, terci, terș, truș, turj, turș smn, sf / Pl: ~i sm, ~uri sn / E: ns cf slv тръсъ, sv trš] 1 sm (Pop) Copac pipernicit Si: (reg) târșoi. 2 sm (Pop) Tufă (crescută între rădăcini și cioturi) Si: (reg) târșar (1). 3 sm (Pop; pex) Pădure tânără Si: (reg) huceag, huci, păhui1. 4 sm (Buc; Ban; fig) Ființă care nu s-a dezvoltat fizic. 5 sm (Reg; pex; dep) Om scund și îndesat. 6 sm (Reg; pex; dep) Persoană cu înfățișare neplăcută. 7 sm (Reg) Specie de brad pitic. 8 sm (Bot; reg) Molid (Picea abies). 9 sm (Reg) Brad împodobit la anumite ocazii. 10 sm (Reg) Prăjină împodobită la vârf cu flori sau cu frunze, folosită de călușari. 11 sm (Pop) Mărăcine care se întrebuințează în îngrădituri primitive, ca arac etc. 12 sm (Reg; îe) A umbla cu ~ul după el A fi urmat pas cu pas de cineva. 13 sm (Reg; îe) A se ține ~ (sau cu ~ul) după cineva A se ține scai de cineva. 14 sm (Reg; îe) A-i pune (cuiva) ~ul de coadă A alunga pe cineva. 15 sm (Reg) Creangă rămuroasă pe care se scoate fânul din locurile neaccesibile pentrucar sau cămță. 16 sm (Reg) Obiect folosit la stână pentrua amesteca în lapte la fiert, pentrua strânge urda din zer. 17 sn (Reg; șîs mătură de -) Mătură mare de nuiele sau de mărăcini, folosită la măturatul curților sau al străzilor Si: (pop) târn1 (3), (reg) târșar (3). 18 sn (Reg) Grapă de mărăcini. 19 sn (Îrg; mpl) Creangă uscată Si: vreasc. 20 sn (Reg; îf truș, turș) Bucată de lemn tăiată dintr-un trunchi2 de copac. 21 sn (Reg; îaf) Trunchi2 de copac tăiat. 22 sn (Reg; îaf) Lemn gros cu diametrul de aproximativ 12 cm. 23 sn (Reg; îe) A tăia (un copac) trușuri A tăia în bucăți (un copac). 24 sn (Reg) Morman. 25 sn (Reg; îf târj) Unealtă asemănătoare cu cociorva, cu care se împinge gunoiul oilor.

târș1 [At: CADE / Pl: ~uri sn, ~i sm / E: fo] 1-2 sn, i (Cuvânt care) redă zgomotul produs de târâtul picioarelor, al încălțămintei sau al altor obiecte. 3 sm (Reg) Papuc fără ștaif.

târșâi [At: MUMULEANU, C. 134/8 / V: (reg) ~rsăi, ~șăi, ~și, ~șii / Pzi: târșâi, ~esc / E: târș1 + -âi] 1 vt (Pop) A târî picioarele sau încălțămintea în mers, frecându-le de pământ și producând un zgomot specific. 2 vr (Reg) A se târî (14). 3 vt (Reg) A trage (după sine), frecând de pământ, târând. 4 vt (Reg) A roade prin frecare Si: a toci3 (6).

TÂRȘ, târși, s. m. 1. Copac pipernicit, nedezvoltat, uscat; p. ext. pădure cu astfel de copaci, crescuți printre rădăcini și cioturi. 2. Cracă pe care se clădesc căpițele de fân, din care se fac îngrădituri primitive etc. [Pl. și: (n.) târșuri] – Et. nec.

TÂRȘÂÍ, tấrșâi, vb. IV. Tranz. A târî picioarele sau încălțămintea în mers, frecându-le de pământ și producând un zgomot specific. ♦ Refl. A se târî (2). ♦ A trage după sine, frecând de pământ, târând. [Var.: (reg.) târșí, târșií vb. IV] – Cf. târî.

TÎRȘ, tîrși, s. m. 1. Copac (mai ales brad) pipernicit; p. ext. pădurice cu astfel de copaci, crescuți printre rădăcini și cioate (v. huceag). Locurile sînt sădite cu vii și mai sus coasta e acoperită cu tîrși. SLAVICI, O. I 214. În locul celor mai multe păduri, podoaba pămîntului, n-au mai rămas decît tîrși. SEVASTOS, N. 332. 2. Cracă stufoasă pe care se clădesc căpițele de fîn sau din care se fac ocoale primitive pentru vite. Mi se pare că cu un tîrș de brad, în loc de mătură, făcui și ceva curățenie pe dinaintea ușii. HOGAȘ, M. N. 163. ♦ Cracă uscată, vreasc. – Pl. și: (n.) tîrșuri (CREANGĂ, O. A. 125).

TÎRȘÍ, tîrșesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A prăși, a săpa, a mușuroi. ♦ A grăpa.

TÎRȘÎÍ, tî́rșîi, vb. IV. Tranz. (Și în forma tîrșii) A tîrî picioarele sau încălțămintea în mers, frecîndu-le de pămînt. Se ducea și se înapoia după-amiază, tîrșîind greu picioarele. PAS, Z. I 198. Otilia merse apoi tîrșiindu-și șoșonii prin nămeți. CĂLINESCU, E. O. II 274. Ofițerul să îndreaptă spre masa cocoanelor tîrșiind picioarele. DELAVRANCEA, S. 128. ◊ Intranz. Mă duc... C-un condur și c-un papuc; Cu papucul tîrșiind, Cu condurul tropăind. ALECSANDRI, P.P. 351. (Complementul instrumental devine subiect) Papucii cari tîrșiiau prin casa lipită cu pămînt galben, ca și cuvintele omenești, mi-erau deopotrivă. DELAVRANCEA, T. 17. ♦ Refl. A se tîrî. Îi plăcea să-i pună în genunchi... silindu-i să meargă așa, tîrșiindu-se, pînă la catedră. PAS, Z. I 111. ♦ A trage după sine, frecînd de pămînt, tîrînd. Trecea leneș, zvîrlindu-și privirile peste garduri, tîrșiind printre pietrele caldarîmului... un baston noduros. PAS, Z. I 59. – Variantă: tîrșií vb. IV.

arată toate definițiile

Intrare: târși
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târși
  • târșire
  • târșit
  • târșitu‑
  • târșind
  • târșindu‑
singular plural
  • târșește
  • târșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târșesc
(să)
  • târșesc
  • târșeam
  • târșii
  • târșisem
a II-a (tu)
  • târșești
(să)
  • târșești
  • târșeai
  • târșiși
  • târșiseși
a III-a (el, ea)
  • târșește
(să)
  • târșească
  • târșea
  • târși
  • târșise
plural I (noi)
  • târșim
(să)
  • târșim
  • târșeam
  • târșirăm
  • târșiserăm
  • târșisem
a II-a (voi)
  • târșiți
(să)
  • târșiți
  • târșeați
  • târșirăți
  • târșiserăți
  • târșiseți
a III-a (ei, ele)
  • târșesc
(să)
  • târșească
  • târșeau
  • târși
  • târșiseră
Intrare: târș
târș1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâ
  • târșul
  • târșu‑
plural
  • târși
  • târșii
genitiv-dativ singular
  • tâ
  • târșului
plural
  • târși
  • târșilor
vocativ singular
plural
târș2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâ
  • târșul
  • târșu‑
plural
  • târșuri
  • târșurile
genitiv-dativ singular
  • tâ
  • târșului
plural
  • târșuri
  • târșurilor
vocativ singular
plural
Intrare: târșâi
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târșâi
  • târșâire
  • târșâit
  • târșâitu‑
  • târșâind
  • târșâindu‑
singular plural
  • târșâie
  • târșâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târșâi
(să)
  • târșâi
  • târșâiam
  • târșâii
  • târșâisem
a II-a (tu)
  • târșâi
(să)
  • târșâi
  • târșâiai
  • târșâiși
  • târșâiseși
a III-a (el, ea)
  • târșâie
(să)
  • târșâie
  • târșâia
  • târșâi
  • târșâise
plural I (noi)
  • târșâim
(să)
  • târșâim
  • târșâiam
  • târșâirăm
  • târșâiserăm
  • târșâisem
a II-a (voi)
  • târșâiți
(să)
  • târșâiți
  • târșâiați
  • târșâirăți
  • târșâiserăți
  • târșâiseți
a III-a (ei, ele)
  • târșâie
(să)
  • târșâie
  • târșâiau
  • târșâi
  • târșâiseră
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târși
  • târșire
  • târșit
  • târșitu‑
  • târșind
  • târșindu‑
singular plural
  • târșește
  • târșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târșesc
(să)
  • târșesc
  • târșeam
  • târșii
  • târșisem
a II-a (tu)
  • târșești
(să)
  • târșești
  • târșeai
  • târșiși
  • târșiseși
a III-a (el, ea)
  • târșește
(să)
  • târșească
  • târșea
  • târși
  • târșise
plural I (noi)
  • târșim
(să)
  • târșim
  • târșeam
  • târșirăm
  • târșiserăm
  • târșisem
a II-a (voi)
  • târșiți
(să)
  • târșiți
  • târșeați
  • târșirăți
  • târșiserăți
  • târșiseți
a III-a (ei, ele)
  • târșesc
(să)
  • târșească
  • târșeau
  • târși
  • târșiseră
verb (VT346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târșii
  • târșiire
  • târșiit
  • târșiitu‑
  • târșiind
  • târșiindu‑
singular plural
  • târșie
  • târșiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târșii
(să)
  • târșii
  • târșiam
  • târșiii
  • târșiisem
a II-a (tu)
  • târșii
(să)
  • târșii
  • târșiai
  • târșiiși
  • târșiiseși
a III-a (el, ea)
  • târșie
(să)
  • târșie
  • târșia
  • târșii
  • târșiise
plural I (noi)
  • târșiim
(să)
  • târșiim
  • târșiam
  • târșiirăm
  • târșiiserăm
  • târșiisem
a II-a (voi)
  • târșiiți
(să)
  • târșiiți
  • târșiați
  • târșiirăți
  • târșiiserăți
  • târșiiseți
a III-a (ei, ele)
  • târșie
(să)
  • târșie
  • târșiau
  • târșii
  • târșiiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

târși

etimologie:

târș popular

  • 1. Copac pipernicit, nedezvoltat, uscat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: târșuț attach_file 2 exemple
    exemple
    • Locurile sînt sădite cu vii și mai sus coasta e acoperită cu tîrși. SLAVICI, O. I 214.
      surse: DLRLC
    • În locul celor mai multe păduri, podoaba pămîntului, n-au mai rămas decît tîrși. SEVASTOS, N. 332.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Pădure cu astfel de copaci, crescuți printre rădăcini și cioturi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Cracă pe care se clădesc căpițele de fân, din care se fac îngrădituri primitive etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Mi se pare că cu un tîrș de brad, în loc de mătură, făcui și ceva curățenie pe dinaintea ușii. HOGAȘ, M. N. 163.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Cracă uscată.
      surse: DLRLC sinonime: vreasc
  • surse: DOOM 2
  • comentariu Forma masculină se folosește pentru sensurile (1.) și (2.), iar forma neutră pentru sensul (3.).
    surse: DOOM 2

etimologie:

târșâi târși târșii

  • 1. A târî picioarele sau încălțămintea în mers, frecându-le de pământ și producând un zgomot specific.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
    exemple
    • Se ducea și se înapoia după-amiază, tîrșîind greu picioarele. PAS, Z. I 198.
      surse: DLRLC
    • Otilia merse apoi tîrșiindu-și șoșonii prin nămeți. CĂLINESCU, E. O. II 274.
      surse: DLRLC
    • Ofițerul să îndreaptă spre masa cocoanelor tîrșiind picioarele. DELAVRANCEA, S. 128.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Mă duc... C-un condur și c-un papuc; Cu papucul tîrșiind, Cu condurul tropăind. ALECSANDRI, P.P. 351.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Papucii cari tîrșiiau prin casa lipită cu pămînt galben, ca și cuvintele omenești, mi-erau deopotrivă. DELAVRANCEA, T. 17.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se târî.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: târî attach_file un exemplu
      exemple
      • Îi plăcea să-i pună în genunchi... silindu-i să meargă așa, tîrșiindu-se, pînă la catedră. PAS, Z. I 111.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A trage după sine, frecând de pământ, târând.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Trecea leneș, zvîrlindu-și privirile peste garduri, tîrșiind printre pietrele caldarîmului... un baston noduros. PAS, Z. I 59.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. târî
    surse: DEX '98 DEX '09