31 de definiții pentru târș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRȘ, târși, s. m. (Pop.) 1. Copac pipernicit, nedezvoltat, uscat; p. ext. pădure cu astfel de copaci, crescuți printre rădăcini și cioturi. 2. Cracă pe care se clădesc căpițele de fân, din care se fac îngrădituri primitive etc. [Pl. și: (n.) târșuri] – Et. nec.

târș2 [At: LB / V: (reg) tarș, tărș, ~rj, ~rs, terci, terș, truș, turj, turș smn, sf / Pl: ~i sm, ~uri sn / E: ns cf slv тръсъ, sv trš] 1 sm (Pop) Copac pipernicit Si: (reg) târșoi. 2 sm (Pop) Tufă (crescută între rădăcini și cioturi) Si: (reg) târșar (1). 3 sm (Pop; pex) Pădure tânără Si: (reg) huceag, huci, păhui1. 4 sm (Buc; Ban; fig) Ființă care nu s-a dezvoltat fizic. 5 sm (Reg; pex; dep) Om scund și îndesat. 6 sm (Reg; pex; dep) Persoană cu înfățișare neplăcută. 7 sm (Reg) Specie de brad pitic. 8 sm (Bot; reg) Molid (Picea abies). 9 sm (Reg) Brad împodobit la anumite ocazii. 10 sm (Reg) Prăjină împodobită la vârf cu flori sau cu frunze, folosită de călușari. 11 sm (Pop) Mărăcine care se întrebuințează în îngrădituri primitive, ca arac etc. 12 sm (Reg; îe) A umbla cu ~ul după el A fi urmat pas cu pas de cineva. 13 sm (Reg; îe) A se ține ~ (sau cu ~ul) după cineva A se ține scai de cineva. 14 sm (Reg; îe) A-i pune (cuiva) ~ul de coadă A alunga pe cineva. 15 sm (Reg) Creangă rămuroasă pe care se scoate fânul din locurile neaccesibile pentrucar sau cămță. 16 sm (Reg) Obiect folosit la stână pentrua amesteca în lapte la fiert, pentrua strânge urda din zer. 17 sn (Reg; șîs mătură de -) Mătură mare de nuiele sau de mărăcini, folosită la măturatul curților sau al străzilor Si: (pop) târn1 (3), (reg) târșar (3). 18 sn (Reg) Grapă de mărăcini. 19 sn (Îrg; mpl) Creangă uscată Si: vreasc. 20 sn (Reg; îf truș, turș) Bucată de lemn tăiată dintr-un trunchi2 de copac. 21 sn (Reg; îaf) Trunchi2 de copac tăiat. 22 sn (Reg; îaf) Lemn gros cu diametrul de aproximativ 12 cm. 23 sn (Reg; îe) A tăia (un copac) trușuri A tăia în bucăți (un copac). 24 sn (Reg) Morman. 25 sn (Reg; îf târj) Unealtă asemănătoare cu cociorva, cu care se împinge gunoiul oilor.

târș1 [At: CADE / Pl: ~uri sn, ~i sm / E: fo] 1-2 sn, i (Cuvânt care) redă zgomotul produs de târâtul picioarelor, al încălțămintei sau al altor obiecte. 3 sm (Reg) Papuc fără ștaif.

TÂRȘ, târși, s. m. 1. Copac pipernicit, nedezvoltat, uscat; p. ext. pădure cu astfel de copaci, crescuți printre rădăcini și cioturi. 2. Cracă pe care se clădesc căpițele de fân, din care se fac îngrădituri primitive etc. [Pl. și: (n.) târșuri] – Et. nec.

TÂRȘ ~i m. pop. 1) Copac nedezvoltat și aproape uscat. 2) Pădure cu astfel de copaci. 3) Creangă ramificată, întrebuințată la îngrădituri provizorii și la clăditul scârtelor de paie sau de fân. [Pl. și târșuri] /cf. sl. trusu

târș n. Mold. 1. tufă spinoasă; 2. pl. vreascuri, vițe uscate: să strângem niște târșuri și să facem foc CR. [Serb. trs].

TÎRȘ, tîrși, s. m. 1. Copac (mai ales brad) pipernicit; p. ext. pădurice cu astfel de copaci, crescuți printre rădăcini și cioate (v. huceag). Locurile sînt sădite cu vii și mai sus coasta e acoperită cu tîrși. SLAVICI, O. I 214. În locul celor mai multe păduri, podoaba pămîntului, n-au mai rămas decît tîrși. SEVASTOS, N. 332. 2. Cracă stufoasă pe care se clădesc căpițele de fîn sau din care se fac ocoale primitive pentru vite. Mi se pare că cu un tîrș de brad, în loc de mătură, făcui și ceva curățenie pe dinaintea ușii. HOGAȘ, M. N. 163. ♦ Cracă uscată, vreasc. – Pl. și: (n.) tîrșuri (CREANGĂ, O. A. 125).

1) tîrș m. (d. tîrș 2 și tîrșit, adică „crescut la pămînt”. Cp. și cu vgr. thýrsos, ramură de viță. Și sîrb. trš, a. î.). Est. Un fel de brad pitic care crește pe țancurile munților: acolo sus, în frig, îs numa tîrșĭ uscațĭ de vînturĭ și-ĭ cetina lor așa (roșcată). S. n., pl. urĭ. Vreascurĭ (de brad): să culegem niște tîrșurĭ și să facem foc (Cr.). Tîrn felezăŭ, mătură mare: grapa vine după plug să’ngroape sămînța cu niște tîrșurĭ de mărăcinĭ (Univ. 8 Sept. 1929; 4, 3).

2) tîrș, interj. care arată zgomotu încălțămintelor tîrlite saŭ al uneĭ petre turtite aruncate pe o suprafață netedă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

târș3 (mătură; grapă; vreasc; grămadă) (reg.) s. n., pl. târșuri

târș1 (copac; lemn) (pop.) s. m., pl. târși

târș1(copac, lemn, creangă) (pop., reg.) s. m., pl. târși

târș2 (mătură) (pop.) s. n., pl. târșuri

târș (vreasc) s. n., pl. târșuri

târș (copac pipernicit) s. m., pl. târși

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÂRȘ s. v. brad roșu, gătej, măturoi, molid, surcea, surcică, târn, uscătură, vreasc.

tîrș s. v. GĂTEJ. MĂTUROI. MOLID. SURCEA. SURCICĂ. TÎRN. USCĂTURĂ. VREASC.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tîrș (-și), s. m.1. Copac pipernicit, nedezvoltat. – 2. Tufișuri care rămîn la desțelenirea unui cîmp. – 3. Vreascuri, uscături. Sl. trŭsĭ „lăstar” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 403; Conev 50), cf. sb., slov., ceh. trs „viță-de-vie”, sb., slov. trš „buruiană, teren necultivat”. Modificarea pl. se explică pornind de la rezultatul *tîrs, care este normal, pl. tîrși. Este dubletul lui tîrsă, sf. (curătură, desțelenire; Mold., barbă încîlcită), cf. rut. tyrsa.Der. tîrși, vb. (a defrișa, a desțeleni; a grebla, a grăpa; refl., Mold., a se despuia), al doilea sens explicabil prin folosirea înv. a unei greble primitive, făcută cu un smoc de mărăcini; tîrsi, vb. (a curăța un teren), în Trans.; tîrsoacă (var. tîrsoagă), s. f. (plante, Aira caespitosa, Polygonum aviculare; Mold., barbă încîlcită); tîrșar, s. m. (arbust, tufă); tîrșîi (var. Mold. tîrși), vb. (a-și tîrî picioarele), probabil rezultat din contaminarea lui tîrș cu tîrî; tîrșiitură, s. f. (tîrîre); tîrșeală, s. f. (lașitate, teamă), fără îndoială de la tîrșî(i)t „josnic, decăzut” (după Vasiliu, GS, VII, 128. din țig. traš- „grijă”); tîrșelos, adj. (fricos, laș). Tîrșiță, s. f. (sapă) se află față de tîrș în aceeași poziție ca tîrnăcop față de tîrn; der. sa din sl. krušiti „a rupe” (Miklosich, Lexicon, 318) nu pare probabilă. Troș (var. truș), s. m. (Munt., încălțăminte veche, uzată) trebuie să existe în loc de tîrș „papuc fără ștaif, tîrît” (după Scriban, legat de it. dialectal troš „cizmuliță”).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

târș, târși, s.m. – v. turș.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

târș s. n. sg. 1. lehamite. 2. jenă.

Intrare: târș
târș1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâ
  • târșul
  • târșu‑
plural
  • târși
  • târșii
genitiv-dativ singular
  • tâ
  • târșului
plural
  • târși
  • târșilor
vocativ singular
plural
târș2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâ
  • târșul
  • târșu‑
plural
  • târșuri
  • târșurile
genitiv-dativ singular
  • tâ
  • târșului
plural
  • târșuri
  • târșurilor
vocativ singular
plural
tarș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târs
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
turj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
terș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tâ, târșisubstantiv masculin
tâ, târșurisubstantiv neutru

popular
  • 1. Copac pipernicit, nedezvoltat, uscat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: târșuț
    • format_quote Locurile sînt sădite cu vii și mai sus coasta e acoperită cu tîrși. SLAVICI, O. I 214. DLRLC
    • format_quote În locul celor mai multe păduri, podoaba pămîntului, n-au mai rămas decît tîrși. SEVASTOS, N. 332. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Pădure cu astfel de copaci, crescuți printre rădăcini și cioturi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Cracă pe care se clădesc căpițele de fân, din care se fac îngrădituri primitive etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mi se pare că cu un tîrș de brad, în loc de mătură, făcui și ceva curățenie pe dinaintea ușii. HOGAȘ, M. N. 163. DLRLC
    • 2.1. Cracă uscată. DLRLC
      sinonime: vreasc
  • 3. Mătură. DOOM 2
    sinonime: mătură
  • comentariu Forma masculină se folosește pentru sensurile (1.) și (2.), iar forma neutră pentru sensul (3.). DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.