9 definiții pentru tânjitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂNJITÓR, -OÁRE, tânjitori, -oare, adj. 1. Care tânjește (1); slab, bolnav. 2. Plin de dor, duios, galeș. ♦ Plin de jale, de tristețe; tânguitor. – Tânji + suf. -tor.

tânjitor, ~oare a [At: NEGRUZZI, S. I, 17 / Pl: ~i, ~oare / E: tânji + -tor] 1 (D. oameni) Plin de dor. 2 (Pex; d. privire) Melancolic. 3 Plin de jale Si: întristat. 4 Râvnitor. 5 Care tânjește (7) Si: bolnav, tânjit (2).

TÂNJITÓR, -OÁRE, tânjitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care tânjește (1); slab, bolnav. 2. Plin de dor, duios, galeș. ♦ Plin de jale, de tristețe; tânguitor. – Tânji + suf. -tor.

TÂNJITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre persoane) Care tânjește. 2) rar Care vădește o dorință arzătoare; frământat de dor. Ochi ~ori. 3) fig. (despre plante) Care este lipsit de vlagă; ofilit; veștejit. /a tânji + suf. ~tor

tânjitor a. Mold. galeș, lânged: ochii tânjitori NEGR.

TÎNJITÓR, -OÁRE, tînjitori, -oare, adj. 1. Care tînjește (1); slab, bolnav. 2. Plin de dor, duios, galeș. Mă uit la ochii tăi cei frumoși și tînjitori. ISPIRESCU, L. 29. Și-a întors tînjitorii ochi căprii, umbriți de lungi gene. NEGRUZZI, S. I 17. ♦ Plin de jale, de tristețe; tînguitor. Cîte-o privighitoare... sloboade sonuri tînjitoare. NEGRUZZI, S. I 197. ◊ Fig. Tînjitoare și cu brațele întinse, se rugau parcă vechile fotoliuri. ANGHEL, PR. 4.

tînjitór, -oáre adj. Care tînjește, galeș: ochĭ tînjitorĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tânjitór adj. m., pl. tânjitóri; f. sg. și pl. tânjitoáre

tânjitór adj. m., pl. tânjitóri; f. sg. și pl. tânjitoáre

Intrare: tânjitor
tânjitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tânjitor
  • tânjitorul
  • tânjitoru‑
  • tânjitoare
  • tânjitoarea
plural
  • tânjitori
  • tânjitorii
  • tânjitoare
  • tânjitoarele
genitiv-dativ singular
  • tânjitor
  • tânjitorului
  • tânjitoare
  • tânjitoarei
plural
  • tânjitori
  • tânjitorilor
  • tânjitoare
  • tânjitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tânjitor

  • 1. Care tânjește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bolnav, -ă slab
  • 2. Plin de dor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: duios galeș attach_file 2 exemple
    exemple
    • Mă uit la ochii tăi cei frumoși și tînjitori. ISPIRESCU, L. 29.
      surse: DLRLC
    • Și-a întors tînjitorii ochi căprii, umbriți de lungi gene. NEGRUZZI, S. I 17.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Plin de jale, de tristețe.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tânguitor attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cîte-o privighitoare... sloboade sonuri tînjitoare. NEGRUZZI, S. I 197.
        surse: DLRLC
      • figurat Tînjitoare și cu brațele întinse, se rugau parcă vechile fotoliuri. ANGHEL, PR. 4.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Tânji + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09