21 de definiții pentru tâmpănă / tâmpină tâmpină timpină (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TẤMPĂNĂ, tâmpăne, s. f. (Înv.) Dairea; (impr.) tobă, darabană. [Var.: tấmpină s. f.] – Din sl. tompanŭ.

TẤMPINĂ, s. f. v. tâmpănă.

tâmpină sf [At: PSALT. 308 / V: (înv) tămpănă, tămpenă, ~pănă, ~penă, timpănă, timpenă, tim~ / Pl: ~ne / E: slv тѫпанъ, ngr τύμπανον] 1 (Muz; înv) Dairea (2). 2 (Muz; înv; imp) Tobă1 (1). 3 (Trs; dep; îf tâmpănă) Burtă mare.

TẤMPINĂ, tâmpine, s. f. (Înv.) Dairea; (impr.) tobă, darabană. [Var.: tấmpănă s. f.] – Din sl. tompanŭ.

TÎ́MPINĂ, tîmpine, s. f. (Învechit și arhaizant) Instrument muzical, format dintr-o bucată de piele întinsă pe un cerc ca o ramă de sită, de obicei cu zurgălăi de jur împrejur și care, lovit cu mîna, scoate sunete; (impropriu) tobă, darabană. V. dairea, tamburină. Într-un ostrov... se aude pe toată noaptea bătîndu-se tîmpine (tobe). GORJAN, H. II 11. – Variante: tímpină (ISPIRESCU, L. 2), tî́mpănă (SADOVEANU, O. VII 11) s. f.

TÍMPINĂ s. f. v. tâmpină.

tâmpină f. tobă mică: slujitorii deteră în tâmpine și în surle ISP. [Slav. TÕPANŬ, (din lat. TYMPANUM]).

tímpină și tî́mpină f., pl. e (mgr. și vgr. týmpanon, pl. -a, daĭra; de unde și lat. týmpanum și vsl. tompanŭ. V. timpan, întimpin). Vechĭ. Daĭra. Darabană. – Și tîmpănă, pl. ene, la Cor. și Ps. S. și ăne. Mrom. tî́mbînă, tobă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tấmpănă/tấmpină (înv.) s. f., g.-d. art. tấmpenei/tấmpinei; pl. tấmpene/tấmpine

tâmpănă/tâmpină s. f., g.-d. art. tâmpenei/tâmpinei; pl. tâmpene/tâmpine


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂMPINĂ s. v. dairea, darabană, tobă.

tîmpină s. v. DAIREA. DARABANĂ. TOBĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tîmpănă (-pene), s. f. – Dairea, tobă, darabană. – Var. tîmpină, timpină, tîmpăne.Mr. timpiná, timpină, megl. tompănă. Sl. timĭpanĭ (Cihac, II, 410; Byhan 337; Tiktin; Vasmer, Gr., 142; Candrea) din mgr. τύμπανον; se poate presupune o formă sl. tąpanŭ, care ar explica și bg. tăpan, sau chiar o alterare imîm, greu de explicat în elementele sl. Din acest motiv, Pușcariu, Lr., I, 281, preferă să pornească de la un lat. *tympenum < tympanum, care nu pare mai clar. Sec. XVI, înv.

arată toate definițiile

Intrare: tâmpănă / tâmpină
tâmpănă substantiv feminin
substantiv feminin (F21)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâmpănă
  • tâmpăna
plural
  • tâmpene
  • tâmpenele
genitiv-dativ singular
  • tâmpene
  • tâmpenei
plural
  • tâmpene
  • tâmpenelor
vocativ singular
plural
tâmpină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâmpină
  • tâmpina
plural
  • tâmpine
  • tâmpinele
genitiv-dativ singular
  • tâmpine
  • tâmpinei
plural
  • tâmpine
  • tâmpinelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timpină
  • timpina
plural
  • timpine
  • timpinele
genitiv-dativ singular
  • timpine
  • timpinei
plural
  • timpine
  • timpinelor
vocativ singular
plural

tâmpănă / tâmpină tâmpină timpină

etimologie: