opțiuni
  • info

2 intrări

26 de definiții

din care

Explicative DEX

TÂLHĂRESC, -EASCĂ, tâlhărești, adj. Care ține de tâlhari, privitor la tâlhari, comis de tâlhari; banditesc. – Tâlhar + suf. -esc.

TÂLHĂRESC, -EASCĂ, tâlhărești, adj. Care ține de tâlhari, privitor la tâlhari, comis de tâlhari; banditesc. – Tâlhar + suf. -esc.

tâlhăresc, ~ească a [At: CORESI, EV. 458 / V: (înv) tăl~ / Pl: ~ești / E: tâlhar + -esc] 1 Care ține de tâlhari (1) Si: hoțesc. 2 Privitor la tâlhari (1) Si: hoțesc. 3 Ca de tâlhar (1). 4 (Înv) Josnic.

TÂLHĂRESC ~ească (~ești) Care este caracteristic tâlharilor; propriu tâlharilor. /tâlhar + suf. ~esc

tâlhăresc a. de tâlhar.

TÂLHĂRI, tâlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de tâlhar, a comite fapte de tâlhar; a jefui, a prăda. – Din tâlhar.

TÂLHĂRI, tâlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de tâlhar, a comite fapte de tâlhar; a jefui, a prăda. – Din tâlhar.

tălhăresc, ~ească a vz tâlhăresc

tălhări v vz tâlhări

tâlhări [At: CORESI, EV. 72 / V: (îrg) tăl~ / Pzi: ~resc / E: tâlhar] 1 vi A duce viață de tâlhar (1), furând, jefuind, prădând Si: (înv) a tâlhui (1). 2 vr (Reg) A se face haiduc Si: a se haiduci.

TÎLHĂRESC, -EASCĂ, tîlhărești, adj. De tîlhar, hoțesc; șmecheresc. C-o mișcare pripită, tîlhărească, își trînti pălăria și o băgă în sîn. La CADE. Ne întîlnirăm cu o corabie tîlhărească. GORJAN, H. II 88.

TÎLHĂRI, tîlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de tîlhar; a jefui, a prăda, a fura. Scoase toate avuțiile ce adusese de cînd tîlhărea. ISPIRESCU, L. 144.

A TÂLHĂRI ~esc intranz. pop. A fi tâlhar. /Din tâlhar

tâlhărì v. a jefui și ucide.

1) tîlhărésc, -eáscă adj. De tîlhar. – Mold. tălh-.

2) tîlhărésc v. intr. Duc vĭață de tîlhar. – Mold. tălh-.

Ortografice DOOM

tâlhăresc adj. m., f. tâlhărească; pl. m. și f. tâlhărești

tâlhăresc adj. m., f. tâlhărească; pl. m. și f. tâlhărești

tâlhăresc adj. m., f. tâlhărească; pl. m. și f. tâlhărești

tâlhări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlhăresc, 3 sg. tâlhărește, imperf. 1 tâlhăream; conj. prez. 1 sg. să tâlhăresc, 3 să tâlhărească

tâlhări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlhăresc, imperf. 3 sg. tâlhărea; conj. prez. 3 să tâlhărească

tâlhări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlhăresc, imperf. 3 sg. tâlhărea; conj. prez. 3 sg. și pl. tâlhărească

Sinonime

TÂLHĂRESC adj. v. hoțesc, pungășesc, șarlatanesc.

TÂLHĂRESC adj. banditesc. (Atac ~.)

TÂLHĂRI vb. v. jefui, prăda.

tîlhăresc adj. v. HOȚESC. PUNGĂȘESC. ȘARLATANESC.

TÎLHĂRESC adj. banditesc. (Atac ~.)

tîlhări vb. v. JEFUI. PRĂDA.

Intrare: tâlhăresc
tâlhăresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâlhăresc
  • tâlhărescul
  • tâlhărescu‑
  • tâlhărească
  • tâlhăreasca
plural
  • tâlhărești
  • tâlhăreștii
  • tâlhărești
  • tâlhăreștile
genitiv-dativ singular
  • tâlhăresc
  • tâlhărescului
  • tâlhărești
  • tâlhăreștii
plural
  • tâlhărești
  • tâlhăreștilor
  • tâlhărești
  • tâlhăreștilor
vocativ singular — —
plural — —
tălhăresc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tâlhări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tâlhări
  • tâlhărire
  • tâlhărit
  • tâlhăritu‑
  • tâlhărind
  • tâlhărindu‑
 singular plural
  • tâlhărește
  • tâlhăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tâlhăresc
 (să)
  • tâlhăresc
  • tâlhăream
  • tâlhării
  • tâlhărisem
a II-a (tu)
  • tâlhărești
 (să)
  • tâlhărești
  • tâlhăreai
  • tâlhăriși
  • tâlhăriseși
a III-a (el, ea)
  • tâlhărește
 (să)
  • tâlhărească
  • tâlhărea
  • tâlhări
  • tâlhărise
plural I (noi)
  • tâlhărim
 (să)
  • tâlhărim
  • tâlhăream
  • tâlhărirăm
  • tâlhăriserăm
  • tâlhărisem
a II-a (voi)
  • tâlhăriți
 (să)
  • tâlhăriți
  • tâlhăreați
  • tâlhărirăți
  • tâlhăriserăți
  • tâlhăriseți
a III-a (ei, ele)
  • tâlhăresc
 (să)
  • tâlhărească
  • tâlhăreau
  • tâlhăriră
  • tâlhăriseră
tălhări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tâlhăresc, tâlhăreascăadjectiv

  • 1. Care ține de tâlhari, privitor la tâlhari, comis de tâlhari. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: banditesc hoțesc pungășesc șarlatanesc șmecheresc
    • format_quote C-o mișcare pripită, tîlhărească, își trînti pălăria și o băgă în sîn. La CADE. DLRLC
    • format_quote Ne întîlnirăm cu o corabie tîlhărească. GORJAN, H. II 88. DLRLC
etimologie:
  • Tâlhar + -esc. DEX '98 DEX '09

tâlhări, tâlhărescverb

  • 1. rar A duce o viață de tâlhar, a comite fapte de tâlhar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fura jefui prăda
    • format_quote Scoase toate avuțiile ce adusese de cînd tîlhărea. ISPIRESCU, L. 144. DLRLC
etimologie:
  • tâlhar DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.