2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂLHĂRÉSC, -EÁSCĂ, tâlhărești, adj. Care ține de tâlhari, privitor la tâlhari, comis de tâlhari; banditesc. – Tâlhar + suf. -esc.

TÂLHĂRÉSC, -EÁSCĂ, tâlhărești, adj. Care ține de tâlhari, privitor la tâlhari, comis de tâlhari; banditesc. – Tâlhar + suf. -esc.

tâlhăresc, ~ească a [At: CORESI, EV. 458 / V: (înv) tăl~ / Pl: ~ești / E: tâlhar + -esc] 1 Care ține de tâlhari (1) Si: hoțesc. 2 Privitor la tâlhari (1) Si: hoțesc. 3 Ca de tâlhar (1). 4 (Înv) Josnic.

TÂLHĂRÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic tâlharilor; propriu tâlharilor. /tâlhar + suf. ~esc

TÂLHĂRÍ, tâlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de tâlhar, a comite fapte de tâlhar; a jefui, a prăda. – Din tâlhar.

TÂLHĂRÍ, tâlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de tâlhar, a comite fapte de tâlhar; a jefui, a prăda. – Din tâlhar.

tâlhări [At: CORESI, EV. 72 / V: (îrg) tăl~ / Pzi: ~resc / E: tâlhar] 1 vi A duce viață de tâlhar (1), furând, jefuind, prădând Si: (înv) a tâlhui (1). 2 vr (Reg) A se face haiduc Si: a se haiduci.

TÎLHĂRÉSC, -EÁSCĂ, tîlhărești, adj. De tîlhar, hoțesc; șmecheresc. C-o mișcare pripită, tîlhărească, își trînti pălăria și o băgă în sîn. La CADE. Ne întîlnirăm cu o corabie tîlhărească. GORJAN, H. II 88.

TÎLHĂRÍ, tîlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de tîlhar; a jefui, a prăda, a fura. Scoase toate avuțiile ce adusese de cînd tîlhărea. ISPIRESCU, L. 144.

A TÂLHĂRÍ ~ésc intranz. pop. A fi tâlhar. /Din tâlhar

2) tîlhărésc v. intr. Duc vĭață de tîlhar. – Mold. tălh-.

1) tîlhărésc, -eáscă adj. De tîlhar. – Mold. tălh-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tâlhărésc adj. m., f. tâlhăreáscă; pl. m. și f. tâlhăréști

tâlhărésc adj. m., f. tâlhăreáscă; pl. m. și f. tâlhăréști

tâlhărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlhărésc, imperf. 3 sg. tâlhăreá; conj. prez. 3 să tâlhăreáscă

tâlhărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlhărésc, imperf. 3 sg. tâlhăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. tâlhăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂLHĂRÉSC adj. banditesc. (Atac ~.)

TÂLHĂRÉSC adj. v. hoțesc, pungășesc, șarlatanesc.

TÂLHĂRÍ vb. v. jefui, prăda.

tîlhăresc adj. v. HOȚESC. PUNGĂȘESC. ȘARLATANESC.

arată toate definițiile

Intrare: tâlhăresc
tâlhăresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâlhăresc
  • tâlhărescul
  • tâlhărescu‑
  • tâlhărească
  • tâlhăreasca
plural
  • tâlhărești
  • tâlhăreștii
  • tâlhărești
  • tâlhăreștile
genitiv-dativ singular
  • tâlhăresc
  • tâlhărescului
  • tâlhărești
  • tâlhăreștii
plural
  • tâlhărești
  • tâlhăreștilor
  • tâlhărești
  • tâlhăreștilor
vocativ singular
plural
Intrare: tâlhări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tâlhări
  • tâlhărire
  • tâlhărit
  • tâlhăritu‑
  • tâlhărind
  • tâlhărindu‑
singular plural
  • tâlhărește
  • tâlhăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tâlhăresc
(să)
  • tâlhăresc
  • tâlhăream
  • tâlhării
  • tâlhărisem
a II-a (tu)
  • tâlhărești
(să)
  • tâlhărești
  • tâlhăreai
  • tâlhăriși
  • tâlhăriseși
a III-a (el, ea)
  • tâlhărește
(să)
  • tâlhărească
  • tâlhărea
  • tâlhări
  • tâlhărise
plural I (noi)
  • tâlhărim
(să)
  • tâlhărim
  • tâlhăream
  • tâlhărirăm
  • tâlhăriserăm
  • tâlhărisem
a II-a (voi)
  • tâlhăriți
(să)
  • tâlhăriți
  • tâlhăreați
  • tâlhărirăți
  • tâlhăriserăți
  • tâlhăriseți
a III-a (ei, ele)
  • tâlhăresc
(să)
  • tâlhărească
  • tâlhăreau
  • tâlhări
  • tâlhăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tâlhăresc

etimologie:

  • Tâlhar + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09

tâlhări

etimologie:

  • tâlhar
    surse: DEX '98 DEX '09