12 definiții pentru banditesc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

banditesc, ~ească a [At: CĂLINESCU, I. 237 / Pl: ~ești / E: bandit + -esc] De bandit (1) Si: tâlhăresc, gangsteresc.

BANDITÉSC, -EÁSCĂ, banditești, adj. Tâlhăresc. – Bandit + suf. -esc.

BANDITÉSC, -EASCĂ, banditești, adj. Tâlhăresc. – Bandit + suf. -esc.

BANDITÉSC, -EÁSCĂ, banditești, adj. De bandit; tîlhăresc. Atac banditesc.

BANDITÉSC, -EASCĂ, banditești, adj. Tâlhăresc. – Din bandit + suf. -esc.

BANDITÉSC, -EÁSCĂ adj. De bandit, tâlhăresc. [< bandit + -esc].

BANDITÉSC, -EÁSCĂ adj. de bandit. (< bandit + -esc)

BANDITÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru bandiți; propriu bandiților; tâlhăresc. Atac ~. /bandit + suf. ~esc


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

banditésc adj. m., f. banditeáscă; pl. m. și f. banditéști

banditésc adj. m., f. banditeáscă; pl. m. și f. banditéști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BANDITÉSC adj. v. tâlhăresc.

BANDITESC adj. tîlhăresc. (Atac ~.)

Intrare: banditesc
banditesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • banditesc
  • banditescul
  • banditescu‑
  • banditească
  • banditeasca
plural
  • banditești
  • banditeștii
  • banditești
  • banditeștile
genitiv-dativ singular
  • banditesc
  • banditescului
  • banditești
  • banditeștii
plural
  • banditești
  • banditeștilor
  • banditești
  • banditeștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

banditesc

etimologie:

  • Bandit + sufix -esc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN