2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂLHĂRÉȘTE adv. În felul tâlharilor, ca tâlharii; banditește. – Tâlhar + suf. -ește.

TÂLHĂRÉȘTE adv. În felul tâlharilor, ca tâlharii; banditește. – Tâlhar + suf. -ește.

tâlhărește av [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 25r/22 / V: (înv) tăl~ / E: tâlhar + -ește] 1 În felul tâlharilor (1) Si: hoțește, (reg) tâlhăriș (1). 2 Pe furiș Si: (reg) tâlhăriș (2). 3 (Înv; îe) A frige un miel ~ A frige mielul întreg, în pielea lui.

TÂLHĂRÉȘTE adv. În felul tâlharilor; cum obișnuiesc tâlharii; ca tâlharii. /<tâlhar + suf. ~ește

TÂLHĂRÍ, tâlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de tâlhar, a comite fapte de tâlhar; a jefui, a prăda. – Din tâlhar.

TÂLHĂRÍ, tâlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de tâlhar, a comite fapte de tâlhar; a jefui, a prăda. – Din tâlhar.

tâlhări [At: CORESI, EV. 72 / V: (îrg) tăl~ / Pzi: ~resc / E: tâlhar] 1 vi A duce viață de tâlhar (1), furând, jefuind, prădând Si: (înv) a tâlhui (1). 2 vr (Reg) A se face haiduc Si: a se haiduci.

TÎLHĂRÉȘTE adv. În felul tîlharilor, hoțește. Și mi l-a furat hoțește. Mi l-a luat tîlhărește. TEODORESCU, P. P. 572. Tăiatu-m-ai tîlhărește, Fugitu-mi-ai mișelește. ALECSANDRI, P. P. 74.

TÎLHĂRÍ, tîlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de tîlhar; a jefui, a prăda, a fura. Scoase toate avuțiile ce adusese de cînd tilhărea. ISPIRESCU, L. 144.

A TÂLHĂRÍ ~ésc intranz. pop. A fi tâlhar. /Din tâlhar

2) tîlhărésc v. intr. Duc vĭață de tîlhar. – Mold. tălh-.

tîlhăréște adv. Ca tîlhariĭ. – Mold. tălh-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tâlhărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlhărésc, imperf. 3 sg. tâlhăreá; conj. prez. 3 să tâlhăreáscă

tâlhărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlhărésc, imperf. 3 sg. tâlhăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. tâlhăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂLHĂRÉȘTE adv. v. hoțește, pungășește.

TÂLHĂRÉȘTE adv. banditește. (L-a atacat ~.)

TÂLHĂRÍ vb. v. jefui, prăda.

tîlhărește adv. v. HOȚEȘTE. PUNGĂȘEȘTE.

TÎLHĂREȘTE adv. banditește. (L-a atacat ~.)

arată toate definițiile

Intrare: tâlhărește
tâlhărește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • tâlhărește
Intrare: tâlhări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tâlhări
  • tâlhărire
  • tâlhărit
  • tâlhăritu‑
  • tâlhărind
  • tâlhărindu‑
singular plural
  • tâlhărește
  • tâlhăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tâlhăresc
(să)
  • tâlhăresc
  • tâlhăream
  • tâlhării
  • tâlhărisem
a II-a (tu)
  • tâlhărești
(să)
  • tâlhărești
  • tâlhăreai
  • tâlhăriși
  • tâlhăriseși
a III-a (el, ea)
  • tâlhărește
(să)
  • tâlhărească
  • tâlhărea
  • tâlhări
  • tâlhărise
plural I (noi)
  • tâlhărim
(să)
  • tâlhărim
  • tâlhăream
  • tâlhărirăm
  • tâlhăriserăm
  • tâlhărisem
a II-a (voi)
  • tâlhăriți
(să)
  • tâlhăriți
  • tâlhăreați
  • tâlhărirăți
  • tâlhăriserăți
  • tâlhăriseți
a III-a (ei, ele)
  • tâlhăresc
(să)
  • tâlhărească
  • tâlhăreau
  • tâlhări
  • tâlhăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)