ZVÂRCOLEALĂ, zvârcoleli, s. f. (Fam.) Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -eală.

zvârcoleală sf [At: TDRG / V: (reg) ~oia~, sv~ / Pl: ~eli / E: zvârcoli + -eală] (Fam) Zbucium (4).

ZVÂRCOLEALĂ, zvârcoleli, s. f. Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -eală.

ZVÂRCOLEALĂ ~eli f. 1) v. A SE ZVÂRCOLI. 2) Mișcare bruscă și convulsivă. /a se zvârcoli + suf. ~eală

svârcoleală sf vz zvârcoleală

zvârcoială sf vz zvârcoleală

zvîrcoleală s.f. (fam.) Zvîrcolire. • pl. -eli. /zvîrcoli + -eală.

ZVÎRCOLEALĂ, zvîrcoleli, s. f. Zvîrcolire.

ZVÎRCOLEALĂ, zvîrcoleli, s. f. Zvîrcolire. – Din zvîrcoli + suf. -eală.

zvîrcoleálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a se zvîrcoli.

zvârcoleală (fam.) s. f., g.-d. art. zvârcolelii; pl. zvârcoleli

zvârcoleală (fam.) s. f., g.-d. art. zvărcolelii; pl. zvârcoleli

zvârcoleală s. f., g.-d. art. zvârcolelii; pl. zvârcoleli

ZVÂRCOLEALĂ s. v. zbatere.

ZVÎRCOLEALĂ s. zbatere, zvîrcolire, zvîrcolitură. (~ peștelui în năvod.)