sutură sf [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~ri / E: fr suture] 1 (Atm) Tip de articulație în care oasele sunt fixe. 2 (Med) Intervenție chirurgicală prin care diferite țesuturi sau (părți de) sunt cusute unul de altul. 3 (Bot) Linia după care se operează joncțiunea și separația valvelor în fructe.

șictă sf vz șut⁵

șit sn vz șut⁵

șită sf vz șut⁵

șut⁷ sn [At: CHEST. II, 262/369 / Pl: ~uri / E: ns cf ger Schutz (dach) „streașină”] (Reg) 1 Deschizătură în acoperișul unei case, care permite luminarea și aerisirea podului sau prin care iese fumul. 2 Capătul crestat al stâlpilor unei case țărănești.

șut⁸, ~ă a [At: VICIU, GL. / Pl: șuți, ~e / E: nct] (Reg; d. mâncăruri) Picant.

șut⁵ sn [At: DT / V: (reg) șit sf, șictă, șită sf / Pl: ~uri / E: ger Schicht] 1 (Reg) Durata zilei de muncă în mină Si: schimb. 2 (Reg) Normă a unui miner în timpul unui schimb. 3 (Trs; îe) A face ~ A termina norma care revine unui schimb. 4 (Trs; îae) A face pauză Si: a se odihni.

șut⁴ sn [At: ALAS 10 XI, 1935, 8/7 / S și: shot, shoot / Pl: ~uri / E: eg, fr shoot] 1 Lovitură (puternică) dată în minge (cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument special), la anumite jocuri sportive. 2 (Îs) ~ de penalitate Lovitură de pedeapsă, la jocul de hochei pe gheață.

șut⁶ sn [At: ALR SN II h 543 / V: (reg) ~ău (Pl: ș~tauă) / Pl: ~uri / E: mg satu] 1 (Trs) Menghină. 2 (Reg) Scaun folosit de dulgheri pentru a ciopli lemnul cu ajutorul cuțitoaiei.

șutău² sn vz șut⁶

SUTURĂ, suturi, s. f. 1. (Chirurgie) Cusătura celor două buze ale unei plăgi. Unul din acești iepuri moare după a treia zi, din cauză că i s-a desfăcut sutura. BABEȘ, O. A. I 224. 2. (Anat.) Articulație imobilă a unora dintre oasele craniului.

ȘUT², șuturi, s. n. Lovitură (puternică) dată cu piciorul în minge la fotbal, la rugbi etc.

ȘUT¹, șuturi, s. n. Durata de lucru a unei echipe de muncitori într-o mină; muncă pe care o face un miner în timpul unui schimb. Își făcea șutul așa cum a prins cu ani în urmă, cînd a învățat meseria asta. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 17/1. Din spuma Jiului răsar A stelelor puzderii, Cînd de la șut se-ntoarnă iar Spre casa lor, minerii. FRUNZĂ, Z. 31, Mergi la șut cu tata? DAVIDOGLU, M. 48.

SUTURĂ s.f. 1. (Med.) Cusătura celor două buze ale unei răni. 2. (Anat.) Articulație fixă a oaselor late ale craniului. [< fr. suture, cf. lat. sutura].

ȘUT s.n. 1. Lovitură foarte puternică dată cu piciorul (sau cu mîna) în minge la fotbal, la rugbi etc. ◊ Șut de penalitate = lovitură acordată în jocul de hochei pe gheață împotriva echipei care a săvîrșit o anumită infracțiune. 2. Lucrul executat de un miner într-o zi în mină. ♦ Timpul cît lucrează o echipă de mineri de cînd intră și pînă iese din mină; schimb. [< engl. shoot].

SUTURĂ s. f. 1. cusătura celor două buze ale unei răni. 2. articulație fixă a oaselor (craniului) printr-un sistem de dinți. 3. linie de concreștere între carpelele unui pistil sau de dehiscență a fructelor uscate. 4. liniile de inserție a pereților transversali pe pereții cochiliei la amoniți, nautil etc. (< fr. suture)

ȘUT² s. n. lovitură foarte puternică dată cu piciorul (cu mâna, cu capul sau cu un instrument special) la diferite jocuri sportive. ♦ ~ de penalitate = lovitură de pedeapsă la hochei pe gheață. (< fr., engl. shoot)

ȘUT¹ s. n. durata zilei de muncă în mină, schimb; normă a unui miner într-un schimb. (< germ. Schicht)

centrare-șut s. f. (sport) Centrare care este în același timp șut spre poartă ◊ „[...] bucureștenii au hotărât repede soarta jocului, marcând încă în primele 13 minute, de două ori, la centrările-șut ale lui I.” I.B. 30 X 86 p. 7 (din centrare + șut)

SUTURĂ ~i f. 1) Cusătură care unește țesuturile lezate accidental sau în cursul unei operații. 2) Intervenție chirurgicală de efectuare a unei asemenea cusături. 3) Tip de articulație fixă a unor oase. ~ craniană. /<fr. suture

ȘUT² ~uri n. (în unele jocuri sportive) Lovire puternică a mingii sau a pucului cu scopul de a înscrie un punct. ~ cu capul. ~ în poartă. /<fr., engl. shoot

ȘUT¹ ~uri n. Durata zilei de lucru a unei echipe de mineri. /<germ. Schicht

sutură f. Anat. încheietura oaselor craniului.

*sutúră f., pl. ĭ (lat. sutúra. V. cusutură). Anat. Cusutura uneĭ rănĭ. încheĭetura dantelată a oaselor craniuluĭ. Bot. Linia după care se operează juncțiunea și separațiunea valvelor în fructe.

sutură s. f., g.-d. art. suturii; pl. suturi

șut² (lovitură; schimb) s. n., pl. șuturi

sutură s. f., g.-d. art. suturii; pl. suturi

șut s. n., pl. șuturi

sutură s. f., g.-d. art. suturii; pl. suturi

șut (miner., sport) s. n., pl. șuturi

șut

ȘUT s. (MIN.) schimb.

ȘUT s. (MIN.) schimb.

șut s. v. HOȚ. MENGHINĂ. PUNGAȘ.

SUTURI- „sutură, suturat”. ◊ L. sutura „cusătură” > fr. suturi- > rom. suturi-. □ ~fer (v. -fer), adj., (despre organe vegetale) prevăzut cu sutură.

șut², șuturi, s.n. (reg.) 1. menghină. 2. scaun folosit de dulgheri pentru a ciopli lemnul cu ajutorul cuțitoaiei.

șut³, șuturi, s.n. (reg.) 1. deschizătură în acoperișul unei case, care permite luminarea și aerisirea podului sau prin care iese fumul. 2. capătul crestat al stâlpilor unei case țărănești.

șut¹, șuturi, s.n. – (reg.) Durata unei zile de lucru a unui miner; schimb. – Din germ. Schicht „schimb de muncitori; tură” (DEX, MDA).

șut¹, -uri, s.n. – Durata unei zile de lucru a unui miner; schimb. – Din germ. Schicht „schimb, durată” (DEX).

a lua în șuturi expr. 1. a bate 2. a certa