2 intrări
19 definiții

Explicative DEX

ȘUTA, șutez, vb. I. Tranz. A lovi (puternic) mingea cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument (la unele jocuri sportive); a da, a trage un șut2. – Din fr. shooter.

șâtău1 sn vz șutău1

șuta vi [At: IORDAN, STIL. 373 / S și: shota / Pzi: ~tez / E: fr shooter] A lansa mingea printr-o lovitură (cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument special), la unele jocuri sportive.

șutău1 sn [At: FRÎNCU-CANDREA, M. 43 / V: (reg) șât~ / Pl: ~ri / E: ns cf ger Schutt, Schütte] (Min; Trs) 1 Suitoare. 2 Rostogol. 3 Despărțitură în suitoare, în formă de jgheab, prin care se transportă cărbunele sau minereul. 4 Loc pe unde se dă drumul minereului în jgheab.

ȘUTA, șutez, vb. I. Tranz. A lovi (puternic) mingea cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument (la unele jocuri sportive); a da, a trage un șut2. – Din fr. shooter.

ȘUTA, șutez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A lovi mingea cu piciorul (la fotbal, la rugbi etc.).

ȘUTA vb. I. intr. A lovi tare mingea cu piciorul; a trage un șut. [Cf. fr. shooter, engl. shoot].

ȘUTA vb. intr. (sport) a lovi, a arunca cu putere mingea către poarta adversă; a trage un șut. (< fr. shooter)

A ȘUTA ~ez tranz. (la unele jocuri sportive) A trage un șut în direcția porții. /<fr. shooter

Ortografice DOOM

șuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. șutez, 3 șutează; conj. prez. 1 sg. să șutez, 3 să șuteze

șuta (a ~) vb., ind. prez. 3 șutează

șuta vb., ind. prez. 1 sg. șutez, 3 sg. și pl. șutează

Argou

a șuta în plopi expr. (glum. – în fotbal) a trimite mingea cu mult peste poartă.

Sinonime

ȘUTĂU s. v. suitoare.

șutău s. v. SUITOARE.

Arhaisme și regionalisme

șutău, șutăuri, s.n. (reg.) 1. trecere înclinată care face legătura între două nivele într-o mină; suitoare. 2. despărțitură în suitoare în formă de jgheab, prin care se transportă cărbunele sau minereul; locul unde se dă drumul minereului în jghiab.

șutắu, s.n. (reg.) Uscător de poame: „De-i șede până la toamnă, / Usca-m-oi ca și o poamă; / Ca o poamă pe șutău, / Mândruluț, de dorul tău” (Bârlea, 1924, II: 42). – Cf. șuteu.

șutău, s.n. – (reg.) Uscător de poame: „De-i șede până la toamnă, / Usca-m-oi ca și o poamă; / Ca o poamă pe șutău, / Mândruluț, de dorul tău” (Bârlea, 1924, II: 42). – Cf. șuteu.

șutău,-uri, s.n. – Uscător de poame: „De-i șede până la toamnă, / Usca-m-oi ca și o poamă; / Ca o poamă pe șutău, / Mândruluț, de dorul tău” (Bârlea 1924 II: 42). – Din magh. sűtõ „cuptor”.

Intrare: șuta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șuta
  • șutare
  • șutat
  • șutatu‑
  • șutând
  • șutându‑
singular plural
  • șutează
  • șutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șutez
(să)
  • șutez
  • șutam
  • șutai
  • șutasem
a II-a (tu)
  • șutezi
(să)
  • șutezi
  • șutai
  • șutași
  • șutaseși
a III-a (el, ea)
  • șutează
(să)
  • șuteze
  • șuta
  • șută
  • șutase
plural I (noi)
  • șutăm
(să)
  • șutăm
  • șutam
  • șutarăm
  • șutaserăm
  • șutasem
a II-a (voi)
  • șutați
(să)
  • șutați
  • șutați
  • șutarăți
  • șutaserăți
  • șutaseți
a III-a (ei, ele)
  • șutează
(să)
  • șuteze
  • șutau
  • șutară
  • șutaseră
Intrare: șutău
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DAR, DRAM
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șutău
  • șutăul
  • șutău‑
plural
  • șutăuri
  • șutăurile
genitiv-dativ singular
  • șutău
  • șutăului
plural
  • șutăuri
  • șutăurilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șuta, șutezverb

  • 1. A lovi (puternic) mingea cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument (la unele jocuri sportive); a da, a trage un șut (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: da trage
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.