Definiția cu ID-ul 713507:
Arhaisme și regionalisme
șutău,-uri, s.n. – Uscător de poame: „De-i șede până la toamnă, / Usca-m-oi ca și o poamă; / Ca o poamă pe șutău, / Mândruluț, de dorul tău” (Bârlea 1924 II: 42). – Din magh. sűtõ „cuptor”.
șutău,-uri, s.n. – Uscător de poame: „De-i șede până la toamnă, / Usca-m-oi ca și o poamă; / Ca o poamă pe șutău, / Mândruluț, de dorul tău” (Bârlea 1924 II: 42). – Din magh. sűtõ „cuptor”.