ȘUSTĂR, șustări, s. m. (Reg.) cizmar. [Var.: șuștăr, șușter s. m.] – Din germ. Schuster.

ȘUȘTĂR s. m. v. șustăr.

ȘUȘTER s. m. v. șustăr.

sușter sm vz șuștăr

șustăr sm vz șuștăr

șuster² sm vz șușter¹

șuster¹ sm vz șuștăr

șuștăr sm [At: PR. DRAM. 113 / V: (reg) su~, sușter, șust~, șuster, ~ter / Pl: ~i / E: ger Schuster, mg suszter] (Reg) 1 Cizmar. 2 (Îf șuștăr) Meșteșugar care lucrează prost. 3 (Pex; îaf) Persoană neîndemânatică. 4 (Ent) Repede (Cicindela campestris).

șușter¹ sm [At: BL I, 43 / V: (arg) șust~, ~e / Pl: ~i / E: ns cf șuștăr] (Arg) 1 Rrom. 2 Om negricios. 3 Escroc.

șușter² sm vz șuștăr

șuștere sm vz șușter¹

ȘUȘTĂR, șuștări, s. m. (Reg.) Cizmar. [Var.: șușter s. m.] – Din germ. Schuster.

ȘUȘTER s. m. v. șuștăr.

!șustăr (reg.) s. m., pl. șustări

șustăr / șuștăr (reg.) s. m., pl. șustări / șuștări

șuștăr v. șustăr

șuștăr/șustăr s. m., pl. șuștări/șustări

șuștăr (-ri), s. m. – (Trans. de N) Cizmar. Germ. Schuster.

șustăr, șustări s. m. (intl., înv.) 1. patron, șef. 2. om priceput în afaceri / la aranjamente / la combinații.

ȘUȘTĂR s. v. cizmar, pantofar.

șuștăr s. v. CIZMAR. PANTOFAR.

șuștăr, șuștări, s.m. (reg.) 1. cizmar. 2. (în forma: șustăr) meșter-strică. 3. gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră; repede.

șúștăr, șușteri, (șușter), s.m. (reg.) Cizmar, pantofar. ■ (onom.) Șușteru, poreclă în Rohia și în Poienile de sub Munte. – Din germ. Schuster „cizmar” (DER, DEX, MDA).

șúșter, s.m. v. șuștăr.

șuștăr, șușteri, (șușter), s.m. – (reg.) Cizmar, pantofar. ♦ (onom.) Șușteru, poreclă în Rohia (Birdas, 1994: 83); Șușter, poreclă în Poienile de sub Munte. – Din germ. Schuster „cizmar” (DER, DEX, MDA).

șuștăr, șușteri, (șușter), s.m. – Cizmar, pantofar. Șușteru, poreclă în Rohia (Birdas 1994: 83). – Din germ. Schuster „cizmar”.