2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUSPECTÁRE s. f. Acțiunea de a suspecta și rezultatul ei. – V. suspecta.

suspectare sf [At: NEGULICI / Pl: ~tări / E: suspecta] 1 Presupunere că cineva a făcut ceva (rău) Si: bănuială (12), bănuire (12), (liv) suspecțiune, (îvp) prepus1, (îrg) prepunere. 2 Neîncredere.

SUSPECTÁRE, suspectări, s. f. Acțiunea de a suspecta și rezultatul ei. – V. suspecta.

SUSPECTÁRE s.f. Acțiunea de a suspecta și rezultatul ei; bănuire. [< suspecta].

SUSPECTÁ, suspectez, vb. I. Tranz. A bănui pe cineva de ceva rău, a socoti drept suspect; a pune la îndoială ceva. – Din fr. suspecter.

SUSPECTÁ, suspectez, vb. I. Tranz. A bănui pe cineva de ceva rău, a socoti drept suspect; a pune la îndoială ceva. – Din fr. suspecter.

suspecta [At: ARISTIA, PLUT. 86/27 / Pzi: ~tez / E: fr suspecter] 1 vtr (C.i. oameni sau colectivități umane, organisme sociale etc.) A presupune că a făcut ceva (rău) Si: a bănui (13), a socoti suspect (1), (îvr) a presupune, (înv) a suspiciona. 2 vt (C.i. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor, fenomene, procese etc.) A nu crede în ceva Si: a se îndoi, (înv) a suspicia.

SUSPECTÁ, suspectez, vb. I. Tranz. A bănui (pe cineva sau ceva), a pune la îndoială (ceva). A suspecta intențiile cuiva. A suspecta purtarea cuiva.Mă privea nedumerită, suspectînd această bruscă hotărîre. CAMIL PETRESCU, U. N. 212.

SUSPECTÁ vb. I. tr. A bănui pe cineva de ceva (rău). ♦ A se îndoi de ceva, a pune la îndoială ceva. [< fr. suspecter].

SUSPECTÁ vb. tr. a bănui pe cineva de ceva (rău). ◊ a se îndoi de ceva, a pune la îndoială; suspiciona. (< fr. suspecter)

A SUSPECTÁ ~éz tranz. A bănui de ceva rău; a considera suspect. /<fr. suspecter

*suspectéz v. tr. (lat. suspectare, fr. -eter). Bănuĭesc, pun la îndoială: a suspecta credința cuiva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

suspectare s. f., g.-d. art. suspectării corectată

suspectáre s. f., g.-d. art. suspectării; pl. suspectări

suspecta (a ~) vb., ind. prez. 3 suspectea

suspectá vb., ind. prez. 1 sg. suspectéz, 3 sg. și pl. suspecteáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUSPECTÁ vb. a bănui, (înv. și pop.) a prepune, (înv.) a suspiciona. (A ~ pe cineva de ceva reprobabil.)

SUSPECTA vb. a bănui, (înv. și pop.) a prepune, (înv.) a suspiciona. (A ~ pe cineva de ceva.)

Intrare: suspectare
suspectare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suspectare
  • suspectarea
plural
  • suspectări
  • suspectările
genitiv-dativ singular
  • suspectări
  • suspectării
plural
  • suspectări
  • suspectărilor
vocativ singular
plural
Intrare: suspecta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • suspecta
  • suspectare
  • suspectat
  • suspectatu‑
  • suspectând
  • suspectându‑
singular plural
  • suspectea
  • suspectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suspectez
(să)
  • suspectez
  • suspectam
  • suspectai
  • suspectasem
a II-a (tu)
  • suspectezi
(să)
  • suspectezi
  • suspectai
  • suspectași
  • suspectaseși
a III-a (el, ea)
  • suspectea
(să)
  • suspecteze
  • suspecta
  • suspectă
  • suspectase
plural I (noi)
  • suspectăm
(să)
  • suspectăm
  • suspectam
  • suspectarăm
  • suspectaserăm
  • suspectasem
a II-a (voi)
  • suspectați
(să)
  • suspectați
  • suspectați
  • suspectarăți
  • suspectaserăți
  • suspectaseți
a III-a (ei, ele)
  • suspectea
(să)
  • suspecteze
  • suspectau
  • suspecta
  • suspectaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

suspectare, suspectărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a suspecta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: bănuire
etimologie:
  • vezi suspecta DEX '09 DEX '98 DN

suspecta, suspectezverb

  • 1. A bănui pe cineva de ceva rău, a socoti drept suspect; a pune la îndoială ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A suspecta intențiile cuiva. A suspecta purtarea cuiva. DLRLC
    • format_quote Mă privea nedumerită, suspectînd această bruscă hotărîre. CAMIL PETRESCU, U. N. 212. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.