11 definiții pentru susceptibil

SUSCEPTÍBIL, -Ă, susceptibili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care se simte imediat ofensat, care se supără repede, supărăcios. 2. Capabil, în stare să... 3. (Despre lucruri) Care poate suferi modificări, care poate lua diferite forme, care poate fi lucrat în diferite feluri. – Din fr. susceptible.

SUSCEPTÍBIL, -Ă, susceptibili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care se supără repede, supărăcios. 2. Capabil, în stare să... 3. (Despre lucruri) Care poate suferi modificări, care poate lua diferite forme, care poate fi lucrat în diferite feluri. – Din fr. susceptible.

SUSCEPTÍBIL, -Ă, susceptibili, -e, adj. 1. (Despre lucruri) Care poate suferi modificări, care poate lua diferite forme, care poate fi lucrat în diferite feluri. [Cărămizile] sînț încă umede și moi și netezimea lor e susceptibilă de a păstra orice urmă, evocînd timpurile cînd a fost născocită caldeeana scriere cuneiformă. BOGZA, C. O. 219. 2. Capabil de a..., în stare să... Se credea obligată să facă tot ce e susceptibil să o ridice deasupra. REBREANU, R. I 186. Talangiu este un om... susceptibil de a se entuziasma îndată. BOLINTINEANU, O. 419. 3. (Despre oameni) Care se supără repede, care se simte numaidecît ofensat; supărăcios. V. sensibil. Fire susceptibilă.

susceptíbil adj. m., pl. susceptíbili; f. susceptíbilă, pl. susceptíbile

susceptíbil adj. m., pl. susceptíbili; f. sg. susceptíbilă, pl. susceptíbile

SUSCEPTÍBIL adj. I. 1. v. supărăcios. 2. sensibil, (ir.) sensibilos. (De ce ești atât de ~?) II. 1. v. apt. 2. v. pasibil.

SUSCEPTÍBIL, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Care este capabil să..., care poate să..., este în stare să... ♦ (Despre lucruri) Care poate suferi modificări. 2. Care se supără repede; supărăcios. [Cf. fr. susceptible, lat. susceptibilis].

SUSCEPTÍBIL, -Ă adj. 1. capabil să..., în stare să... 2. care poate suferi modificări. 3. care se supără repede; supărăcios; sensibil. (< fr. susceptible, lat. susceptibilis)

SUSCEPTÍBIL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se supără ușor; șifonabil; supărăcios. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă un simț neobișnuit; cu sensibilitate acută. Delicatețe ~ă. 3) (despre obiecte) Care poate fi supus modificării. /<fr. susceptible

susceptibil a. 1. care poate primi modificări: pasaj susceptibil de diferite interpretări; 2. fig. care se ofensează lesne: persoană susceptibilă.

*susceptíbil, -ă adj. (lat. susceptibilis, d. suscipere, susceptum, a primi, a suferi. V. în-cep). Care poate suferi modificărĭ saŭ lua diferite forme materiale: susceptibilă de tot felu de forme. Fig. Care se ofensează ușor: om susceptibil.

Intrare: susceptibil
susceptibil
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular susceptibil susceptibilul susceptibilă susceptibila
plural susceptibili susceptibilii susceptibile susceptibilele
genitiv-dativ singular susceptibil susceptibilului susceptibile susceptibilei
plural susceptibili susceptibililor susceptibile susceptibilelor
vocativ singular
plural