11 definiții pentru surtuc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURTÚC, surtuce, s. n. (Înv. și pop.) Haină bărbătească (din postav) care acoperă partea de sus a corpului și care se poartă (la țară) peste cămașă sau peste vestă. – Din ngr. surtuko, rus. siurtuk.

SURTÚC, surtuce, s. n. Haină bărbătească (din postav) care acoperă partea de sus a corpului și care se poartă (la țară) peste cămașă sau peste vestă. – Din ngr. surtúko, rus. siurtuk.

SURTÚC, surtuce, s. n. Obiect de îmbrăcăminte bărbătească, care acoperă partea de sus a corpului, purtîndu-se peste cămașă sau peste vestă; haină, sacou, veston. Era îmbrăcat cu ițari și cămașă, și peste cămașă c-un surtuc negru, vechi, de stofă foarte bună. SADOVEANU, O. VIII 18. Te-a zărit în surtucul tău negru cu care te întorci de la orașe. ARGHEZI, P. T. 10. Lîngă fereastră era un bărbat înalt, îmbrăcat într-un surtuc lung pînă la genunchi. CAMIL PETRESCU, O. I 339. ♦ Fig. Surtucar, orășean. Multă mirare insufla pribegilor spectacolul frăției curate între surtuce și sucmane. RUSSO, O. 56. – Variantă: (neobișnuit) surtúcă (ALECSANDRI, T. 908) s. f.

SURTÚC ~ce n. înv. Haină bărbătească lungă până mai jos de șolduri, cusută din postav (de obicei fără revere). /<rus. siurtuk, ngr. surtúko, fr. surtout

surtuc n. Mold. redingotă. [Rus. SĬURTUKŬ (din fr. surtout)].

surtúc n., pl. e (rus. sertúk, redingotă, pol. surtut, surdut, d. fr. surtout, manta largă). Est. Haina de toate zilele a orășeanuluĭ bogat orĭ sărac (scurtă purtată pe deasupra vesteĭ, dar pe supt pardesia orĭ palton. I se zice și jachetă. Dar această numire se dă și redingoteĭ cu poalele retezate în față). – În Olt. Munt. gheroc. V. sărdac, spencer, recăl.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

surtúc (înv., pop.) s. n., pl. surtúce

surtúc s. n., pl. surtúce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SURTÚC s. 1. veston. (Un ~ de postav gros.) 2. laibăr, mintean, (reg.) lăibărac, (prin Mold.) baibarac, (Transilv., Ban. și Mold.) căput (~ purtat de țărani.)

SURTUC s. 1. veston. (Un ~ de postav gros.) 2. laibăr, mintean, (reg.) lăibărac, (prin Mold.) baibarac, (Transilv., Ban. și Mold.) căput. (~ purtat de țărani.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

surtúc (-curi), s. n. – Haină bărbătească din postav. – Mr. siurtuc. Fr. surtout, prin intermediul ngr. σουρτούϰο, mai puțin probabil prin cel al rus. sjurtuk (Sanzewitsch 209; Bogrea, Dacor., I, 292), cf. sb. surtuka, alb. surtukë.Der. surtucar, s. m. (tîrgoveț, orășean).

Intrare: surtuc
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surtuc
  • surtucul
  • surtucu‑
plural
  • surtuce
  • surtucele
genitiv-dativ singular
  • surtuc
  • surtucului
plural
  • surtuce
  • surtucelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)