17 definiții pentru surtuc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURTÚC, surtuce, s. n. (Înv. și pop.) Haină bărbătească (din postav) care acoperă partea de sus a corpului și care se poartă (la țară) peste cămașă sau peste vestă. – Din ngr. surtuko, rus. siurtuk.

surtuc2 sn [At: REGULAMENT, 18/10 / V: (înv) ser~, (reg) scur~, sult~, ~duc, sf / Pl: ~uce, (rar) ~uri, (îvr) ~uci / E: rs сюртук] 1 (Îvp) Obiect de îmbrăcăminte (bărbătească) care acoperă partea de sus a corpului și care se poartă peste cămăși sau peste vestă Vz baibarac (2), căput1, laibăr, mintean, veston. 2 Haină țărănească bărbătească de obicei scurtă și fără mâneci. 3 (Fig; rar) Surtucar (1-2).

surtuc1 sm [At: ALR I, 1 746/418 / Pl: ~uci / E: ns cf surduc] (Reg) Pește fără solzi nedefinit mai îndeaproape.

SURTÚC, surtuce, s. n. Haină bărbătească (din postav) care acoperă partea de sus a corpului și care se poartă (la țară) peste cămașă sau peste vestă. – Din ngr. surtúko, rus. siurtuk.

SURTÚC, surtuce, s. n. Obiect de îmbrăcăminte bărbătească, care acoperă partea de sus a corpului, purtîndu-se peste cămașă sau peste vestă; haină, sacou, veston. Era îmbrăcat cu ițari și cămașă, și peste cămașă c-un surtuc negru, vechi, de stofă foarte bună. SADOVEANU, O. VIII 18. Te-a zărit în surtucul tău negru cu care te întorci de la orașe. ARGHEZI, P. T. 10. Lîngă fereastră era un bărbat înalt, îmbrăcat într-un surtuc lung pînă la genunchi. CAMIL PETRESCU, O. I 339. ♦ Fig. Surtucar, orășean. Multă mirare insufla pribegilor spectacolul frăției curate între surtuce și sucmane. RUSSO, O. 56. – Variantă: (neobișnuit) surtúcă (ALECSANDRI, T. 908) s. f.

SURTÚC ~ce n. înv. Haină bărbătească lungă până mai jos de șolduri, cusută din postav (de obicei fără revere). /<rus. siurtuk, ngr. surtúko, fr. surtout

surtuc n. Mold. redingotă. [Rus. SĬURTUKŬ (din fr. surtout)].

surtúc n., pl. e (rus. sertúk, redingotă, pol. surtut, surdut, d. fr. surtout, manta largă). Est. Haina de toate zilele a orășeanuluĭ bogat orĭ sărac (scurtă purtată pe deasupra vesteĭ, dar pe supt pardesia orĭ palton. I se zice și jachetă. Dar această numire se dă și redingoteĭ cu poalele retezate în față). – În Olt. Munt. gheroc. V. sărdac, spencer, recăl.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

surtuc (înv., pop.) s. n., pl. surtuce

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SURTÚC s. 1. veston. (Un ~ de postav gros.) 2. laibăr, mintean, (reg.) lăibărac, (prin Mold.) baibarac, (Transilv., Ban. și Mold.) căput (~ purtat de țărani.)

SURTUC s. 1. veston. (Un ~ de postav gros.) 2. laibăr, mintean, (reg.) lăibărac, (prin Mold.) baibarac, (Transilv., Ban. și Mold.) căput. (~ purtat de țărani.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

surtúc (-curi), s. n. – Haină bărbătească din postav. – Mr. siurtuc. Fr. surtout, prin intermediul ngr. σουρτούϰο, mai puțin probabil prin cel al rus. sjurtuk (Sanzewitsch 209; Bogrea, Dacor., I, 292), cf. sb. surtuka, alb. surtukë.Der. surtucar, s. m. (tîrgoveț, orășean).

Intrare: surtuc
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surtuc
  • surtucul
  • surtucu‑
plural
  • surtuce
  • surtucele
genitiv-dativ singular
  • surtuc
  • surtucului
plural
  • surtuce
  • surtucelor
vocativ singular
plural
scurtuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sertuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surtu
  • surtuca
plural
  • surtuce
  • surtucele
genitiv-dativ singular
  • surtuce
  • surtucei
plural
  • surtuce
  • surtucelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

surtuc, surtucesubstantiv neutru

  • 1. învechit popular Haină bărbătească (din postav) care acoperă partea de sus a corpului și care se poartă (la țară) peste cămașă sau peste vestă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era îmbrăcat cu ițari și cămașă, și peste cămașă c-un surtuc negru, vechi, de stofă foarte bună. SADOVEANU, O. VIII 18. DLRLC
    • format_quote Te-a zărit în surtucul tău negru cu care te întorci de la orașe. ARGHEZI, P. T. 10. DLRLC
    • format_quote Lîngă fereastră era un bărbat înalt, îmbrăcat într-un surtuc lung pînă la genunchi. CAMIL PETRESCU, O. I 339. DLRLC
    • 1.1. figurat Orășean, surtucar. DLRLC
      • format_quote Multă mirare insufla pribegilor spectacolul frăției curate între surtuce și sucmane. RUSSO, O. 56. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.