9 definiții pentru supralicitație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPRALICITÁȚIE, supralicitații, s. f. Licitație publică suplimentară, prevăzută de lege în cazul urmăririi silite imobiliare, în vederea obținerii unui preț mai mare decât cel la care s-a adjudecat bunul cu ocazia licitației inițiale. – Supra1- + licitație (după fr. surenchère).

SUPRALICITÁȚIE, supralicitații, s. f. Licitație publică suplimentară, prevăzută de lege, în vederea obținerii unui preț mai mare decât cel la care s-a adjudecat bunul cu ocazia licitației inițiale. – Supra1- + licitație (după fr. surenchère).

SUPRALICITÁȚIE, supralicitații, s. f. Licitație făcută în urma altei licitații, pentru același obiect (în scopul de a se obține un preț mai mare sau condiții mai avantajoase); fig. promisiune făcută cu scopul de a întrece promisiunea făcută de altcineva (pentru a obține în schimb un avantaj mai mare). Cinste față de alegători! Aceasta să urmărim. Nu e nevoie de supralicitație. C. PETRESCU, Î. II 137.

SUPRALICITÁȚIE s.f. Supralicitare; licitație care are loc în urma altei licitații pentru același obiect. ♦ (Fig.) Promisiune care întrece altă promisiune făcută de altcineva. [Gen. -iei. / < supra- + licitație, după fr. surenchère].

SUPRALICITÁȚIE s. f. 1. supralicitare. 2. (fig.) promisiunea care întrece altă promisiune făcută de altcineva. (< supra1- + licitație)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

supralicitáție (su-pra-, -ți-e) s. f., art. supralicitáția, g.-d. art. supralicitáției; pl. supralicitáții, art. supralicitáțiile (-ți-i-)

supralicitáție s. f. (sil. -pra-) → licitație


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUPRALICITÁȚIE s. supralicitare.

Intrare: supralicitație
supralicitație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supralicitație
  • supralicitația
plural
  • supralicitații
  • supralicitațiile
genitiv-dativ singular
  • supralicitații
  • supralicitației
plural
  • supralicitații
  • supralicitațiilor
vocativ singular
plural