10 definiții pentru supralicitație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUPRALICITÁȚIE, supralicitații, s. f. Licitație publică suplimentară, prevăzută de lege în cazul urmăririi silite imobiliare, în vederea obținerii unui preț mai mare decât cel la care s-a adjudecat bunul cu ocazia licitației inițiale. – Supra1- + licitație (după fr. surenchère).
supralicitație sf [At: CADE / V: (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: supra1- + licitație cf fr surenchčre] 1 Licitație suplimentară care se face pentru același obiect, pentru a obține un preț mai ridicat. 2 Supralicitare (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUPRALICITÁȚIE, supralicitații, s. f. Licitație publică suplimentară, prevăzută de lege, în vederea obținerii unui preț mai mare decât cel la care s-a adjudecat bunul cu ocazia licitației inițiale. – Supra1- + licitație (după fr. surenchère).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
SUPRALICITÁȚIE, supralicitații, s. f. Licitație făcută în urma altei licitații, pentru același obiect (în scopul de a se obține un preț mai mare sau condiții mai avantajoase); fig. promisiune făcută cu scopul de a întrece promisiunea făcută de altcineva (pentru a obține în schimb un avantaj mai mare). Cinste față de alegători! Aceasta să urmărim. Nu e nevoie de supralicitație. C. PETRESCU, Î. II 137.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUPRALICITÁȚIE s.f. Supralicitare; licitație care are loc în urma altei licitații pentru același obiect. ♦ (Fig.) Promisiune care întrece altă promisiune făcută de altcineva. [Gen. -iei. / < supra- + licitație, după fr. surenchère].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUPRALICITÁȚIE s. f. 1. supralicitare. 2. (fig.) promisiunea care întrece altă promisiune făcută de altcineva. (< supra1- + licitație)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
supralicitație (su-pra-, -ți-e) s. f., art. supralicitația, g.-d. art. supralicitației; pl. supralicitații, art. supralicitațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
supralicitáție s. f. (sil. -pra-) → licitație
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
supralicitație
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUPRALICITÁȚIE s. supralicitare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: su-pra-li-ci-ta-ți-e
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
supralicitație, supralicitațiisubstantiv feminin
- 1. Licitație publică suplimentară, prevăzută de lege în cazul urmăririi silite imobiliare, în vederea obținerii unui preț mai mare decât cel la care s-a adjudecat bunul cu ocazia licitației inițiale. DEX '09 DLRLC DNsinonime: supralicitare
- 1.1. Promisiune făcută cu scopul de a întrece promisiunea făcută de altcineva (pentru a obține în schimb un avantaj mai mare). DLRLC DN
- Cinste față de alegători! Aceasta să urmărim. Nu e nevoie de supralicitație. C. PETRESCU, Î. II 137. DLRLC
-
-
etimologie:
- Supra- + licitație DEX '09 DEX '98 DN
- surenchère DEX '09 DEX '98 DN