SUPRALICITÁȚIE, supralicitații, s. f. Licitație publică suplimentară, prevăzută de lege în cazul urmăririi silite imobiliare, în vederea obținerii unui preț mai mare decât cel la care s-a adjudecat bunul cu ocazia licitației inițiale. – Supra¹- + licitație (după fr. surenchère).

supralicitație sf [At: CADE / V: (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: supra¹- + licitație cf fr surenchčre] 1 Licitație suplimentară care se face pentru același obiect, pentru a obține un preț mai ridicat. 2 Supralicitare (2).

SUPRALICITÁȚIE, supralicitații, s. f. Licitație publică suplimentară, prevăzută de lege, în vederea obținerii unui preț mai mare decât cel la care s-a adjudecat bunul cu ocazia licitației inițiale. – Supra¹- + licitație (după fr. surenchère).

SUPRALICITÁȚIE, supralicitații, s. f. Licitație făcută în urma altei licitații, pentru același obiect (în scopul de a se obține un preț mai mare sau condiții mai avantajoase); fig. promisiune făcută cu scopul de a întrece promisiunea făcută de altcineva (pentru a obține în schimb un avantaj mai mare). Cinste față de alegători! Aceasta să urmărim. Nu e nevoie de supralicitație. C. PETRESCU, Î. II 137.

SUPRALICITÁȚIE s.f. Supralicitare; licitație care are loc în urma altei licitații pentru același obiect. ♦ (Fig.) Promisiune care întrece altă promisiune făcută de altcineva. [Gen. -iei. / < supra- + licitație, după fr. surenchère].

SUPRALICITÁȚIE s. f. 1. supralicitare. 2. (fig.) promisiunea care întrece altă promisiune făcută de altcineva. (< supra¹- + licitație)

supralicitație (su-pra-, -ți-e) s. f., art. supralicitația, g.-d. art. supralicitației; pl. supralicitații, art. supralicitațiile (-ți-i-)

supralicitáție s. f. (sil. -pra-) → licitație

supralicitație

SUPRALICITÁȚIE s. supralicitare.