20 de definiții pentru superior


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPERIÓR, -OÁRĂ, superiori, -oare, adj. 1. Care ocupă un loc în spațiu deasupra altuia; de sus. ♦ (Muz.) Registru superior = registru care cuprinde sunetele cele mai înalte ale vocii sau ale unui instrument. ♦ (Despre cursul apelor curgătoare) Care se află mai aproape de izvor decât de vărsare. 2. Care are sau ocupă un rang sau o demnitate mai mare în raport cu altcineva. ◊ Ofițer superior = ofițer cu un grad înalt (de la maior în sus). Animal superior = animal care ocupă locul cel mai evoluat pe scara zoologică. Învățământ superior = treaptă a învățământului care urmează după învățământul liceal, cuprinzând universități și institute, în care se predau cunoștințe speciale, aprofundate, menite să formeze specialiști cu o înaltă calificare. (în vechea organizare a învățământului) Curs superior = ciclu de învățământ cuprinzând ultimele trei (sau patru) clase din cursul de șapte (sau de opt) ani ai liceului. ♦ (Substantivat) Calificativ atribuit unei persoane încadrate într-o ierarhie, în raport cu cei pe care îi are în subordine. 3. Care este de calitate mai bună; care se distinge de ceilalți prin merite deosebite. [Pr.: -ri-or] – Din lat. superior, fr. supérieur.

SUPERIÓR, -OÁRĂ, superiori, -oare, adj. 1. Care ocupă un loc în spațiu deasupra altuia; de sus. ♦ (Muz.) Registru superior = registru care cuprinde sunetele cele mai înalte ale vocii sau ale unui instrument. ♦ (Despre cursul apelor curgătoare) Care se află mai aproape de izvor decât de vărsare. 2. Care are sau ocupă un rang sau o demnitate mai mare în raport cu altcineva. ♦ Ofițer superior = ofițer cu un grad înalt (de la maior în sus). Animal superior = animal care ocupă locul cel mai evoluat pe scara zoologică. Învățământ superior = treaptă a învățământului care urmează după învățământul liceal, cuprinzând universități și institute, în care se predau cunoștințe speciale, aprofundate, menite să formeze specialiști cu o înaltă calificare. (În vechea organizare a învățământului) Curs superior = ciclu de învățământ cuprinzând ultimele trei (sau patru) clase din cursul de șapte (sau de opt) ani ai liceului. ♦ (Substantivat) Calificativ atribuit unei persoane încadrate într-o ierarhie, în raport cu cei pe care îi are în subordine. 3. Care este de calitate mai bună; care se distinge de ceilalți prin merite deosebite. [Pr.: -ri-or] – Din lat. superior, fr. supérieur.

SUPERIÓR, -OÁRĂ, superiori, -oare, adj. (În opoziție cu inferior; adesea urmat de un element de comparație la dativ) 1. Care este sau se află mai sus decît altul, care ocupă un loc în spațiu deasupra altuia; de sus. Etaj superior. Strat superior. Membre superioare. ♦ (Despre cursul apelor curgătoare) Care se află mai aproape de izvor decît de vărsare (în raport cu un punct de pe parcurs). Cursul superior al Dunării. 2. Care are sau ocupă un rang sau o demnitate mai mare decît altul. Funcționar superior.Ofițer superior = ofițer cu un grad înalt în armată (maior sau mai mare decît acesta). Animal superior = animal care ocupă locul cel mai înalt pe scara zoologică, (v. mamifer). Vertebratele sînt animale superioare.Învățămînt superior = treaptă a învățămîntului urmînd după învățămîntul mediu și cuprinzînd universități și institute în care se predau cunoștințe speciale aprofundate, menite să formeze specialiști cu o înaltă calificare. (În vechea organizare a școlii) Curs superior = ciclu de învățămînt cuprinzînd ultimele trei (sau patru) clase din cursul de șapte (sau de opt) ani al liceului. Ei, ce e cu domnul Catone al tău? întrebă Nellu Lipan, cu aerul lui insuportabil de frate cu un an mai mare, trecut de doi ani în cursul superior de liceu. C. PETRESCU, C. V. 9. Stoica, profesorul de latinește de la cursul superior, stătea tocmai la Socola. HOGAȘ, DR. II 120. ♦ (Substantivat) Persoană încadrată într-o ierarhie (în special în cea militară) în raport cu cei pe care îi are în subordine. Fiind extrem de conștiincios în serviciu și disprețuitor de moarte, superiorii îl lăsau în pace, mulțumindu-se a zice că-i cam scrîntit. REBREANU, P. S. 51. Să te scoli de pe scaun și să-mi stai smirnă înaintea superiorului, căci am să-ți dau ceva ordine. HOGAȘ, H. 85. ♦ Cel care conduce o mănăstire; egumen, egumenă. Se plătea un drept deosebit pentru orice procesiune; se mai dau bani... la fiece schimbare a superiorului [mănăstirii]. BOLINTINEANU, O. 297. 3. Care este de calitate mai bună, care are importanță mai mare sau valorează mai mult decît altul, care este (sau crede că este) la un nivel mai înalt decît altul. Erau puțini aceia care-și îngăduiau cuvinte neînfrînate... și aceștia erau oameni cu superioară cultură, cu situații sociale foarte înalte. SADOVEANU, E. 102. Atunci am înțeles... că poate exista o lume superioară dragostei. CAMIL PETRESCU, U. N. 183. Un moment el se opri în ușă, aruncă lumii ce ospăta o ochire de sus, o ochire de om superior. GANEm N. III 193. Această cădere a unei întocmiri rele și înlocuirea ei prin alta superioară a trebuit să dea naștere la o mulțime de așteptări optimiste. GHEREA, ST. CR. II 291. ◊ Matematici superioare = parte a matematicii, care folosește metode de cercetare foarte complexe și dă generalizări din cele mai largi. Registru superior = registru care cuprinde sunetele cele mai înalte ale vocii sau ale instrumentelor muzicale.

SUPERIÓR, -OÁRĂ adj. 1. Așezat în partea de sus; deasupra, de sus. ♦ (Despre cursuri de apă) Care se află spre izvor. 2. Care are un loc înalt (într-o ordine, într-o ierarhie). 3. Care se distinge, se deosebește prin calități, prin merite deosebite; care este la un nivel mai înalt. ♦ Matematici superioare = parte a matematicii care folosește metode de cercetare foarte complexe. // s.m. și f. Cel care ocupă un loc mai important într-o ierarhie față de cei pe care îi are în subordine; cel care are un grad mai mare decât altul. [Pron. -ri-or. / cf. lat. superior, fr. supérieur].

SUPERIÓR, -OÁRĂ I. adj. 1. așezat în partea de sus; deasupra. ◊ (despre cursuri de apă) spre izvor. 2. care are un loc înalt (într-o ierarhie). 3. care se distinge prin calități, prin merite deosebite. ◊ la un nivel mai înalt. ♦ matematici ~ oare = parte a matematicii care folosește metode de cercetare foarte complexe; învățământ ~ = treaptă a învățământului care urmează după cel liceal; studii ~ oare = studii universitare. II. s. m. f. cel care ocupă un loc mai important într-o ierarhie, cel care are un grad mai mare decât altul. (< lat. superior, fr. supérieur)

SUPERIÓR1 ~oáră (~óri, ~oáre) 1) Care se găsește în partea de sus; situat deasupra. Strat ~.Membre ~oare mâinile la om. Curs ~ al unei ape curgătoare sector care se află mai aproape de izvor decât de vărsare. 2) Care ocupă treapta cea mai înaltă într-o ierarhie; suprem; prim. Calitate ~oară.Ofițer ~ ofițer cu grad mai înalt decât al căpitanului. Animal ~ (sau plantă ~oară) animal (sau plantă) care se află pe treapta cea mai avansată a unei evoluții. 3) Care a atins un nivel înalt de evoluție; cu o evoluție avansată. Vegetație ~oară. 4) (despre persoane și despre manifestările lor) Care denotă cunoștințe, merite, forță mai mare (în raport cu alții). Spirit ~. [Sil. -ri-or] /<lat. superior, fr. supérieur

SUPERIÓR2 ~oáră (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care deține un post sau o funcție mai mare în raport cu altele din subordinea sa; șef. [Sil. -ri-or] /<lat. superior, fr. supérieur

superior a. 1. care s’află d’asupra: etaj superior; 2. fig. care e mai presus de ceilalți prin talent, merit.

*superiór, -oáră adj. (lat. superior). De sus: partea superioară. De un grad înalt (pin aluz. la coloana de mercur, care se suĭe la căldură): temperatură superioară. Fig. Maĭ mare de cît alțiĭ în talent, rang, merit, forță: om, talent, funcțiune superioară. De calitate deosebită: marfă superioară. Ofițer superior, maĭor, locotenent-colonel, colonel. A fi superior evenimentelor, ale înfrunta cu curaj. S. m. Maĭ mare în funcțiune: a te supune superiorilor tăĭ (V. subaltern). Șef de mînăstire saŭ de comunitate religioasă, stariț. Adv. În mod superior. - Nu zice a fi maĭ superior de cît altu, ci a fi superior altuĭa!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

superiór (-ri-or) adj. m., pl. superióri; f. superioáră, pl. superioáre

superiór adj. m. (sil. -ri-or), pl. superióri; f. sg. superioáră, pl. superioáre

superior, -ioară (nu poate face comparativul cu mai).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUPERIÓR s. v. egumen, stareț.

SUPERIÓR adj., s. 1. adj. v. selecționat. 2. adj. v. fin. 3. adj. (livr.) preeminent. (~ ca valoare, rang etc.) 4. s. șef. (~ul și subalternii.) 5. adj. v. deosebit. 6. adj. evoluat. (Stadiu ~ de dezvoltare.) 7. adj. v. ridicat.

SUPERIOR adj., s. 1. adj. ales, fin, selectat, selecționat, sortat, triat. (Vinuri ~.) 2. adj. fin. (Ciocolată ~.) 3. adj. (livr.) preeminent. (~ ca valoare, rang etc.) 4. s. șef. (~ul și subalternii.) 5. adj. ales, deosebit, distins, rar. (Un om ~.) 6. adj. evoluat. (Stadiu ~ de dezvoltare.) 7. adj. înalt, ridicat. (Nivel ~ de trai.)

superior s. v. EGUMEN. STAREȚ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AUSTRIA SUPERIOARĂ (OBERÖSTERREICH), land în Austria; 12 mii km2; 1,3 mil. loc. (1986). Centrul ad-tiv: Linz. Expl. de cărbune brun, gaze naturale și bauxită. Cereale; legumicultură; creșterea animalelor.

LACUL SUPERIOR (SUPERIOR LAKE [səpiəriə leik]), cel mai întins lac cu apă dulce din lume, situat în America de Nord, la granița Canadei (prov. Ontario) cu S.U.A. (statele Minnesota și Wisconsin), în sistemul Marilor Lacuri, la 183 m lat.; 82,4 mii km2; lungime: 563 km; lățime max.: 257 km; ad. max.: 406 m. Comunică cu L. Huron prin râul St. Marys. Porturi pr.: Duluth (S.U.A.), Thunder Bay (Canada). Insule (Royale, Michipicoten, Saint Ignace, Simpson, Madeline ș.a.), peninsule (Keweennaw, Black Bay ș.a.) și golfuri (Whitefish, Agawa, Michipicoten, Thunder ș.a.).

SAXONIA SUPERIOARĂ (SACHSEN-ANHALT), land în partea central-estică a Germaniei, pe Elba; 20,4 mii km2; 2,5 mil. loc. (2003). Centrul ad-tiv: Magdeburg. Ind. metalurgică, chimică, alim. Zăcăminte de lignit, min. de fier și de potasiu. Creșterea bovinelor. Reînființat ca land în 1990, după unificarea celor două Germanii.

Intrare: superior
superior adjectiv
  • silabație: -ri-or
adjectiv (A28)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • superior
  • superiorul
  • superioru‑
  • superioa
  • superioara
plural
  • superiori
  • superiorii
  • superioare
  • superioarele
genitiv-dativ singular
  • superior
  • superiorului
  • superioare
  • superioarei
plural
  • superiori
  • superiorilor
  • superioare
  • superioarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)