12 definiții pentru superfluu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPERFLÚU, -ÚĂ, superflui, -ue, adj. (Livr.) Care este de prisos, inutil. [Acc. și: supérfluu.Pr.: -flu-u] – Din lat. superfluus, fr. superflu.

SUPERFLÚU, -UĂ, superflui, -ue, adj. Care este de prisos, inutil. [Acc. și: supérfluu.Pr.: -flu-u] – Din lat. superfluus, fr. superflu.

SUPERFLÚU, -Ă, superflui, -e, adj. Care apare de prisos, fără utilitate în complexul altor lucruri, care este în plus după satisfacerea tuturor cerințelor; inutil. Sîntem partizani ai unor idei, ai unui principiu. Această idee, acest principiu este superfluu a spune în detail care sînt. GHICA, A. 766.

SUPERFLÚU, -ÚĂ adj. Care este de prisos, care depășește necesarul; inutil. [Pron. -flu-u. / cf. fr. superflu, lat. superfluus].

SUPÉRFLUU/SUPERFLÚU, -UĂ adj. de prisos; inutil. (< fr. superflu, lat. superfluus)

SUPERFLÚU ~ă (~i, ~e) Care nu are o funcție specială; care nu servește la nimic. [Sil. -per-flu-u; Acc. și supérfluu] /<lat. superfluus, fr. superflu

*supérfluŭ, -ă adj. (lat. supér-fluus: d. super, pe deasupra, și flúere, a curge. V. fluid). De prisos, nefolositor: cheltuielĭ, regrete superflue. Rămas pe deasupra: baniĭ superfluĭ să se dea săracilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!supérfluu (livr.) (-flu-u) adj. m., pl. supérflui (-flui); f. supérfluă (-flu-ă), pl. supérflue (-flu-e)

supérfluu/superflúu adj. m. (sil. -flu-u), pl. supérflui/superflúi (sil. -flui); f. sg. supérfluă/superflúă (sil. flu-ă), pl. supérflue/superflúe (sil. -flu-e)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUPERFLÚU adj. v. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, nenecesar, netrebuincios, neutil, van, zadarnic.

superfluu adj. v. INEFICACE. INEFICIENT. INFRUCTUOS. INUTIL. NEFOLOSITOR. NENECESAR. NETREBUINCIOS. NEUTIL. VAN. ZADARNIC.

Intrare: superfluu
superfluu adjectiv
  • pronunție: acc. și superfluu
adjectiv (A107)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • superfluu
  • superfluul
  • superfluu‑
  • superfluă
  • superflua
plural
  • superflui
  • superfluii
  • superflue
  • superfluele
genitiv-dativ singular
  • superfluu
  • superfluului
  • superflue
  • superfluei
plural
  • superflui
  • superfluilor
  • superflue
  • superfluelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)