2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÚPĂ, (2) supe, s. f. 1. Fiertură de carne, de legume sau de carne cu legume, uneori cu adaos de tăiței, fidea etc. 2. Fel, porție de supă (1). – Din fr. soupe.

su sf [At: MÂNCĂRILE, 106/4 / V: (reg) zu / Pl: supe / E: ngr , fr soupe, ger Suppe] Fel de mâncare lichid, preparat din carne de vită sau de pasăre, cu legume sau numai din legume și, unori, cu adaos de paste făinoase sau găluște împreună cu lichidul în care au fiert acestea Si: (pop) zeamă, (reg) sorbitură Vz ciorbă (1).

SÚPĂ, supe, s. f. Fiertură de carne, de legume sau de carne cu legume, uneori cu adaos de tăiței, fidea etc. – Din fr. soupe.

SÚPĂ, supe, s. f. Fiertură de carne sau de legume (sau de carne cu legume), uneori cu adaos de făinoase. V. ciorbă, zeamă. Ni s-a servit întîi supa. SAHIA, N. 56. Supa cu fidea... de origine spaniolă. NEGRUZZI, S.I 264. – Variantă: (regional) zúpă (RETEGANUL, P. I 63) s. f.

SÚPĂ s.f. Zeamă de legume sau de carne de vită ori de pasăre fiartă cu legume. [< fr. soupe].

SÚPĂ s. f. 1. fiertură de legume sau de carne. 2. (fam.; la pictorii romantici) vernis galben aplicat peste o pictură pentru a-i da acea patină aurie evocatoare a timpului trecut. (< fr. soupe)

SÚPĂ ~e f. Fel de mâncare lichidă, pregătită prin fierberea cărnii sau/și a legumelor (uneori cu adaos de paste făinoase). [G.-D. supei] /<fr. soupe

supă f. bulion pregătit cu legume sau alte ingrediente (= fr. soupe).

*súpă f., pl. e (fr. soupe, d. souper. V. supeŭ). Fertură de carne turnată în farfurie fără carne, dar cu orez, grisă, tăĭțeĭ ș. a. (Carnea rămasă constituĭe rasolu. Cĭorba saŭ borșu e supă acră). – În Trans. Bucov. zupă (d. germ. suppe, care vine d. fr. soupe).

SUPÁ, supez, vb. I. Intranz. A lua masa seara târziu (după un spectacol). – Din fr. souper.

SUPÁ, supez, vb. I. Intranz. A lua masa seara târziu (după un spectacol). – Din fr. souper.

supa vi [At: CARAGIALE, O II, 7 / Pzi: supez / E: fr souper] A lua un supeu.

SUPÁ, supez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A lua masa de seară noaptea tîrziu. Vin de la teatru ca să supeze. CAMIL PETRESCU, T. II 87. ◊ (Ironic) Cocoana scoate coșul de sub canapea, slujnica aduce o sticlă cu vin și d. Mialache se pune să supeze cu coana Anica. CARAGIALE, O. II 201.

SUPÁ vb. I. intr. A cina, a lua masa seara târziu (după ieșirea de la un spectacol). [< fr. souper].

SUPÁ vb. intr. a lua masa de seară (după un spectacol). (< fr. souper)

A SUPÁ ~éz tranz. livr. A cina târziu (după o reprezentație). /<fr. souper

supà v. a cina târziu noaptea (= fr. souper).

*supéz v. intr. (fr. souper, d. germ. de jos supen, ol. zuipen, germ.de sus saufen, a suge, a bea, a trage la măsea. V. supă). Barb. Cinez (maĭ ales noaptea).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

súpă s. f., g.-d. art. súpei; (feluri, porții) pl. súpe

arată toate definițiile

Intrare: supă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • su
  • supa
plural
  • supe
  • supele
genitiv-dativ singular
  • supe
  • supei
plural
  • supe
  • supelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zu
  • zupa
plural
  • zupe
  • zupele
genitiv-dativ singular
  • zupe
  • zupei
plural
  • zupe
  • zupelor
vocativ singular
plural
Intrare: supa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • supa
  • supare
  • supat
  • supatu‑
  • supând
  • supându‑
singular plural
  • supea
  • supați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • supez
(să)
  • supez
  • supam
  • supai
  • supasem
a II-a (tu)
  • supezi
(să)
  • supezi
  • supai
  • supași
  • supaseși
a III-a (el, ea)
  • supea
(să)
  • supeze
  • supa
  • supă
  • supase
plural I (noi)
  • supăm
(să)
  • supăm
  • supam
  • suparăm
  • supaserăm
  • supasem
a II-a (voi)
  • supați
(să)
  • supați
  • supați
  • suparăți
  • supaserăți
  • supaseți
a III-a (ei, ele)
  • supea
(să)
  • supeze
  • supau
  • supa
  • supaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

supă zupă

  • 1. (numai) singular Fiertură de carne, de legume sau de carne cu legume, uneori cu adaos de tăiței, fidea etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: sorbitură zeamă attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ni s-a servit întîi supa. SAHIA, N. 56.
      surse: DLRLC
    • Supa cu fidea... de origine spaniolă. NEGRUZZI, S.I 264.
      surse: DLRLC
  • 2. Fel, porție de supă.
    surse: DEX '09
  • 3. familiar (numai) singular (La pictorii romantici) Vernis galben aplicat peste o pictură pentru a-i da acea patină aurie evocatoare a timpului trecut.
    surse: MDN '00

etimologie:

supa

  • 1. A lua masa seara târziu (după un spectacol).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cina attach_file 2 exemple
    exemple
    • Vin de la teatru ca să supeze. CAMIL PETRESCU, T. II 87.
      surse: DLRLC
    • ironic Cocoana scoate coșul de sub canapea, slujnica aduce o sticlă cu vin și d. Mialache se pune să supeze cu coana Anica. CARAGIALE, O. II 201.
      surse: DLRLC

etimologie: