2 intrări
11 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUNNIT, -Ă, suniți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al sunnismului. 2. Adj. Care aparține sunnismului sau sunniților (1), care se referă la sunnism sau la sunniți. – Din fr. sunnite.
sunnit, ~ă [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: fr sunnite] 1-2 smf, a (Persoană) care a aderat la sunnism. 3 a Care aparține sunnismului. 4 a Care se referă la sunnism. 5 a Specific sunnismului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUNNIT, -Ă, suniți, -te, s. m. și f. Adept al sunnismului. – Din fr. sunnite.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
SUNNIT, -Ă s.m. și f. Mahomedan care respectă preceptele înscrise în sunna. [< fr. sunnite].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUNNIT, -Ă, sunniți, -te, s. m., f. Mahomedan care respectă preceptele înscrise în sunna. (din fr. sunnite)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
SUNNIT ~ți m. Credincios musulman care respectă prescripțiile sunnei; adept al sunnismului. /<fr. sunnite
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Suniți m. pl. numele unei mari secte muzulmane.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sunnit adj. m., s. m., pl. sunniți; adj. f., s. f. sunnită, pl. sunnite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!sunnit adj. m., s. m., pl. sunniți; adj. f., s. f. sunnită, pl. sunnite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sunnit s. m., pl. sunniți
- sursa: DOOM (1982)
- adăugată de tavi
- acțiuni
sunnit s. m., pl. sunniți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
sunnit, sunnităadjectiv
etimologie:
- sunnite DEX '09 DEX '98 DN
sunnit, sunnițisubstantiv masculin sunnită, sunnitesubstantiv feminin
- 1. Adept al sunnismului. DEX '09 DEX '98
- diferențiere Mahomedan care respectă preceptele înscrise în sunna. DN
etimologie:
- sunnite DEX '09 DEX '98 DN