10 definiții pentru sunnit (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUNNÍT, -Ă, suniți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al sunnismului. 2. Adj. Care aparține sunnismului sau sunniților (1), care se referă la sunnism sau la sunniți. – Din fr. sunnite.

sunnit, [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: fr sunnite] 1-2 smf, a (Persoană) care a aderat la sunnism. 3 a Care aparține sunnismului. 4 a Care se referă la sunnism. 5 a Specific sunnismului.

SUNNÍT, -Ă, suniți, -te, s. m. și f. Adept al sunnismului. – Din fr. sunnite.

SUNNÍT, -Ă s.m. și f. Mahomedan care respectă preceptele înscrise în sunna. [< fr. sunnite].

SUNNÍT, -Ă, sunníți, -te, s. m., f. Mahomedan care respectă preceptele înscrise în sunna. (din fr. sunnite)

SUNNÍT ~ți m. Credincios musulman care respectă prescripțiile sunnei; adept al sunnismului. /<fr. sunnite

Suniți m. pl. numele unei mari secte muzulmane.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!sunnít adj. m., s. m., pl. sunníți; adj. f., s. f. sunnítă, pl. sunníte

sunnít s. m., pl. sunníți

sunnít s. m., pl. sunníți --- sunnítă s. f., pl. sunníte

Intrare: sunnit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sunnit
  • sunnitul
  • sunnitu‑
plural
  • sunniți
  • sunniții
genitiv-dativ singular
  • sunnit
  • sunnitului
plural
  • sunniți
  • sunniților
vocativ singular
  • sunnitule
  • sunnite
plural
  • sunniților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sunnit, -ă (persoană) sunnită

  • 1. Adept al sunnismului.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • diferențiere Mahomedan care respectă preceptele înscrise în sunna.
    surse: DN

etimologie: