2 intrări

Articole pe această temă:

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUNĂTOÁRE s. f. Nume dat mai multor plante erbacee din familii diferite: a) plantă cu miros neplăcut din familia compozeelor, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi, cu flori galbene și cu miros neplăcut (Crepis foetida); b) pojarniță; c) măselariță; d) sulițică. – Lat. [herba] *sanatoria (după sunător).

SUNĂTOÁRE s. f. Nume dat mai multor plante erbacee din familii diferite: a) plantă cu miros neplăcut din familia compozeelor, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi, cu flori galbene și cu miros neplăcut (Crepis foetida); b) pojarniță; c) măselariță; d) sulițică. – Lat. [herba] *sanatoria (după sunător).

sunătoare sf [At: COTEANU, PL. 28 / V: (reg) sanit~, sanitoarie, săn~, sănit~ / E: ml [herba] sanatoria (pad suna)] (Bot) 1 (Șîs floare de ~, iarbă ~) Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, netedă și ramificată, cu puncte negre sau transparente, cu numeroase flori galbene aurii, care are diferite întrebuințări în medicină (antiseptic și cicatrizant, tratamentul unor boli de ficat etc.) Si: pojarniță, (reg) asunătoare (2), barba-lupului, buruiană-de-foc-viu, crucea (119)-voinicului, drobișor, fălcățea, floare-de-foc-viu, hamei-de-pământ, harnică, iarba-crucii, închegătoare, jale-de-munte, lemni, osul-iepurelui, pojar, pojărnică, sovârf-galben, sovârvoiță, sunaică, șerlai, zburătoare (Hypericum perforatum). 2 Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze mari și rare, cu flori galbene, care crește prin locuri umede și prin păduri, folosită în medicina populară ca leac împotriva tuberculozei sau a bubelor dulci Si: brâncuțe-de-pisică, fălcățea, iarba-spaimei, lujerică, merișor, pojarniță-de-îndoială, sovârvariță, sulițică (4), sulițioară (5), trifoiul-caprelor (Hypericum maculatum). 3 Plantă erbacee din familia compozitelor, cu miros neplăcut, cu tulpina ramificată și frunzoasă, cu frunze păroase și flori galbene Si: barba (43)-lupului, lăptuca-iepurilor, măselariu, pojarniță (Crepis foetida). 4 Plantă erbacee din familia compozitelor, urât mirositoare, cu flori galbene, care crește pe locuri aride Si: (reg) barba-lupului, găină-părăsită (Crepis rhocadifolia). 5 (Reg) Gălbenuși (4) (Crepis pulchra). 6 (Mol; îs) ~ de câmp Plantă erbacee din familia compozitelor (Crepis capillaris). 7 (Reg; îc) ~ de munte Parpian (Antennaria dioica). 8 (Reg; șîs ~ schimbăcioasă) Iarba-osului (Helianthenum nummularium). 9 (Reg) Măselariță1 (Hyoscyamus niger). 10 (Reg) Sulițică (3) (Dorycnium herbaceum). 11 (Reg) Clocotici (9) (Rhinatus galber). 12 (Reg) Calcea (1) calului (Calha palustris). 13 (Reg) Gura (19)-leului (Antirrhinum majus).

SUNĂTOÁRE s. f. Plantă erbacee cu flori galbene-aurii, din care se prepară ceaiuri medicinale și unguente (Hypericum perforatum); pojarniță.

SUNĂTOÁRE f. Plantă erbacee cu tulpină dreaptă, cu numeroase flori galbene-aurii, având diferite întrebuințări în medicină; pojarniță. /<lat. sanataria

sunătoare f. plantă cu flori galbene ale cării foi par ciuruite de găurele nenumărate (Hypericum perforatum): cu unt de sunătoare se vindecă răni, tăieturi, împunsături. [Alterațiune populară din lat. SANITORIA].

SUNĂTÓR, -OÁRE, sunători, -oare, adj. 1. (Despre obiecte de metal) Care produce sunete. ◊ Bani sunători = a) monede, bani de metal; b) bani numerar, bani gheață. Șarpe sunător = șarpe-cu-clopoței, crotal. ♦ Care foșnește, foșnitor. ♦ (Despre vânt) Care vâjâie; șuierător. 2. Fig. (Despre cuvinte, fraze etc.) Plin de emfază; bombastic, pretențios. 3. Care sună puternic și prelung, care are rezonanță puternică; răsunător. – Suna + suf. -ător.

SUNĂTÓR, -OÁRE, sunători, -oare, adj. 1. (Despre obiecte de metal) Care produce sunete. ◊ Bani sunători = a) monede, bani de metal; b) bani numerar, bani gheață. Șarpe sunător = șarpe-cu-clopoței, crotal. ♦ Care foșnește, foșnitor. ♦ (Despre vânt) Care vâjâie; șuierător. 2. Fig. (Despre cuvinte, fraze etc.) Plin de emfază; bombastic, pretențios. 3. Care sună puternic și prelung, care are rezonanță puternică; răsunător. – Suna + suf. -ător.

sanitoarie sf vz sunătoare

sănătoare sf vz sunătoare

sănitoare sf vz sunătoare

sunător, ~oare [At: ANON. CAR. / V: (înv) nit~ / Pl: ~ri, ~oare / E: suna + -tor] 1 a (Dob; d. obiecte de metal, de lemn etc. de părți ale acestora, despre pământ etc.) Care produce, emite sau propagă sunete ori, pex, zgomote caracteristice prin atingere, lovire, ciocnire, apăsare etc. 2-3 sn, a (Pfm; îs) Bani ~i sau monede ~oare Monede, mai ales din aur sau din argint. 4-5 sm, a (Pfm; pex; îae) Numerar. 6 a (Înv; îs) Șarpe ~ (cu clopoței) Șarpe cu clopoței (Crotalus horridus). 7 a (Reg; îs) Mere ~oare Varietate de mere de culoare galbenă, cu gust dulce-acrișor. 8 sfp (Pex; fam) Avere (4). 9 sfp (Pex; fam) Zestre (în bani). 10 a (D. frunze, pex, d. copaci etc.) Care produce un zgomot ușor Si: fâșâitor, foșnitor, susurător, șoptitor, șoșoitor, șușutor. 11 a (Pan; rar; d. haine, d. țesături, covoare etc.) Foșnitor. 12 a (Rar; d. vânt sau despre curenți de aer) Șuierător. 13 sf (Îvr) Zbârnâitoare. 14 a (D. instrumente muzicale, d. voce etc.) Care emite un șir de sunete armonioase, care alcătuiesc un acord, o melodie etc. 15 a (D. oameni sau d. grupuri, d. ansambluri instrumentale sau corale etc.) Care execută o (parte dintr-o) bucată muzicală Si: cântător (1). 16 sm (Înv) Instrumentist. 17 sm (Înv) Suflător (5). 18 (D. cuvinte sau d. glasuri, d. râsete, plânsete, d. cântece sau d. zgomote etc.) Care se face auzit până (ori de) departe Si: răsunător. 19 sf (Pex; înv) Vocală. 20 a (Fig; d. cuvinte, comunicări scrise sau verbale, d. limbi etc.) Care produce o anumită impresie. 21 a (Îpf; fig; d. evenimente, d. poziții sociale, d. ranguri etc.) Răsunător. 22 a (Fig; d. cuvinte, fraze, afirmații etc.) Care e plin de emfază. 23 a (Pex; d. cuvinte, fraze, afirmații etc.) Pretențios. 24 a (D. instrumente muzicale, d. dispozitive de alarmă, aparate, clopote) Care emite semnale sonore specifice, pentru a atrage atenția cuiva asupra a ceva Vz bătător (2), cântător, dăngănitor, țârâitor, zbârnâitor. 25 a (Asr; d. anumite ceasuri, mai ales pendule) Care marchează prin mijloace sonore (ritmice) anumite unități de timp. 26 a (D. unele ceasuri) Care emite, la o oră dinainte stabilită, un semnal continuu (și puternic), pentru a trezi din somn sau a atrage atenția că trebuie să se facă un anumit lucru . 27 a (Îvr) Care se referă la... 28 a (Îvr) A face aluzie la...

SUNĂTÓR2, -OÁRE, sunători, -oare, adj. 1. (Despre obiecte de metal) Care produce sunete. Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe Răpind sania ușoară care lasă urme albe. ALECSANDRI, P. III 15. ◊ Bani sunători (uneori substantivat, m.) = a) monede, bani de metal. (Rar la sg.) Ș-orice adaos, orice spor de bogăție, În loc ca să-l mărginească, îi dă o poftă mai vie, O dorință mai setoasă ș-un avînt mai arzător De-a vedea lucind în ladă-i sunător pe sunător. HASDEU, R. V. 110; b) bani gata, în numerar, bani gheață. Cu cealaltă jumătate, în bani sunători, a hotărît să se pună pe petreceri. CARAGIALE, O. III 60. ♦ (Substantivat, f., rar) Avere în bani; zestre. Fără sunătoare nu mă prinde pe mine nici una. CONTEMPORANUL, VII 501. ♦ Șarpe sunător = crotal. I-a pus sigiliul și a însemnat-o ca pe un gușter cu culoarea și forma sa hidoasă, ca pe șarpele sunător cu clopoței. GHICA, A. 694. ♦ Care foșnește; foșnitor. Clopotul din turn cînd geme, Cheamă vreme-ngroapă vreme, Poartă cîntece și rugi Printre stînci și buturugi, Peste turme, peste ani, Peste codrul sunător. LESNEA, I. 11. Un vînt de biruință se pornește îndelung și lovește rînduri, rînduri în frunzișul sunător. EMINESCU, O. I 144. ♦ Care vîjîie; șuierător. Un vînt sunător și cald a topit nămeții, desfundînd puhoaiele munților. C. PETRESCU, R. DR. 312. 2. Fig. (Despre cuvinte, fraze etc.) Bombastic. Acest simțămînt al sublimului... ori mai bine zis... ca și noțiunea frumosului, sînt cele mai predilecte noțiuni ale esteticei, pentru că amîndouă se pretează la speculațiuni nebuloase și la fraze sunătoare. GHEREA, ST. CR. II 35. 3. Care sună puternic și prelungit; răsunător. Un sunet prelung și jalnic de aramă sunătoare, lovită în răstimpuri deopotrivă de depărtate, înfioră și făcu să tremure umbrele singuratice ale văzduhului. HOGAȘ, M. N. 132. Calu-i turbă, mușcă, sare, Nechezînd cu înfocare, Calcă trupuri sub picioare, Sfarmă arme sunătoare. ALECSANDRI, P. II 16.

SUNĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre obiecte de metal) Care sună; care produce sunete zuruitoare. ◊ Bani ~ori a) bani de metal; monede; b) bani în numerar; bani gheață; bani peșin. 2) fig. (despre cuvinte false, feluri de exprimare etc.) Care are un caracter artificial și emfatic; pompos; bombastic. 3) Care are un sunet puternic (și plăcut); sonor. /a suna + suf. ~tor

sunător a. care sună: bani sunători, în opozițiune cu hârtia-monedă.

lemníe f. (d. lemn, pin aluz. la ramurile acestor buruĭene. Cp. cu arămie, ferie). Olt. O plantă cu florĭ portocaliĭ, care se pun în undelemn și apoĭ pe rănĭ ca să le vindece (hypéricum perforátum), numită în Munt. sunătoare, ĭar în Mold. pojarniță (V. vulnerar). Munt. Răchitan.

sunătór, -oáre adj. Care sună (adică „de metal”): banĭ sunătorĭ. Iron. A convinge pe cineva pin argumente sunătoare, a-l mitui. S. m. pl. Fam. Banĭ. S. f., pl. orĭ (poate pin aluz. la fructele eĭ, care sună în capsulele lor). Munt. Lemnie. Unt de sunătoare, sunătoare muĭată’n undelemn.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sunătoáre s. f., g.-d. art. sunătórii

sunătoáre s. f., g.-d. art. sunătórii

sunătór adj. m., pl. sunătóri; f. sg. și pl. sunătoáre

sunătór adj. m., pl. sunătóri; f. sg. și pl. sunătoáre

arată toate definițiile

Intrare: sunătoare
sunătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sunătoare
  • sunătoarea
plural
  • sunători
  • sunătorile
genitiv-dativ singular
  • sunători
  • sunătorii
plural
  • sunători
  • sunătorilor
vocativ singular
plural
sanitoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sanitoarie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sănătoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sănitoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sunător (adj.)
sunător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sunător
  • sunătorul
  • sunătoru‑
  • sunătoare
  • sunătoarea
plural
  • sunători
  • sunătorii
  • sunătoare
  • sunătoarele
genitiv-dativ singular
  • sunător
  • sunătorului
  • sunătoare
  • sunătoarei
plural
  • sunători
  • sunătorilor
  • sunătoare
  • sunătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sunătoare Crepis Hypericum perforatum rhocadifolia sanitoare sanitoarie sănătoare sănitoare

  • 1. Nume dat mai multor plante erbacee din familii diferite:
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Plantă cu miros neplăcut din familia compozeelor, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi, cu flori galbene și cu miros neplăcut (Crepis foetida).
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Plantă erbacee cu flori galbene-aurii, din care se prepară ceaiuri medicinale și unguente (Hypericum perforatum).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pojarniță
    • surse: DEX '09 DEX '98
    • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • limba latină [herba] *sanatoria (după sunător).
    surse: DEX '09 DEX '98

sunător (adj.)

  • 1. (Despre obiecte de metal) Care produce sunete.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe Răpind sania ușoară care lasă urme albe. ALECSANDRI, P. III 15.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Bani sunători = monede, bani de metal.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • rar (la) singular Ș-orice adaos, orice spor de bogăție, În loc ca să-l mărginească, îi dă o poftă mai vie, O dorință mai setoasă ș-un avînt mai arzător De-a vedea lucind în ladă-i sunător pe sunător. HASDEU, R. V. 110.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Bani sunători = bani numerar, bani gheață.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cu cealaltă jumătate, în bani sunători, a hotărît să se pună pe petreceri. CARAGIALE, O. III 60.
        surse: DLRLC
    • 1.3. (și) substantivat feminin rar Avere în bani.
      surse: DLRLC sinonime: zestre un exemplu
      exemple
      • Fără sunătoare nu mă prinde pe mine nici una. CONTEMPORANUL, VII 501.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Șarpe sunător = șarpe-cu-clopoței.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: crotal (șarpe) un exemplu
      exemple
      • I-a pus sigiliul și a însemnat-o ca pe un gușter cu culoarea și forma sa hidoasă, ca pe șarpele sunător cu clopoței. GHICA, A. 694.
        surse: DLRLC
    • 1.5. Care foșnește.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: foșnitor 2 exemple
      exemple
      • Clopotul din turn cînd geme, Cheamă vreme-ngroapă vreme, Poartă cîntece și rugi Printre stînci și buturugi, Peste turme, peste ani, Peste codrul sunător. LESNEA, I. 11.
        surse: DLRLC
      • Un vînt de biruință se pornește îndelung și lovește rînduri, rînduri în frunzișul sunător. EMINESCU, O. I 144.
        surse: DLRLC
    • 1.6. (Despre vânt) Care vâjâie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șuierător un exemplu
      exemple
      • Un vînt sunător și cald a topit nămeții, desfundînd puhoaiele munților. C. PETRESCU, R. DR. 312.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat (Despre cuvinte, fraze etc.) Plin de emfază.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bombastic pretențios un exemplu
    exemple
    • Acest simțămînt al sublimului... ori mai bine zis... ca și noțiunea frumosului, sînt cele mai predilecte noțiuni ale esteticei, pentru că amîndouă se pretează la speculațiuni nebuloase și la fraze sunătoare. GHEREA, ST. CR. II 35.
      surse: DLRLC
  • 3. Care sună puternic și prelung, care are rezonanță puternică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: răsunător 2 exemple
    exemple
    • Un sunet prelung și jalnic de aramă sunătoare, lovită în răstimpuri deopotrivă de depărtate, înfioră și făcu să tremure umbrele singuratice ale văzduhului. HOGAȘ, M. N. 132.
      surse: DLRLC
    • Calu-i turbă, mușcă, sare, Nechezînd cu înfocare, Calcă trupuri sub picioare, Sfarmă arme sunătoare. ALECSANDRI, P. II 16.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Suna + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09