13 definiții pentru crotal (șarpe; -i)

CROTÁL1, crotali, s. m. (Zool.) Șarpe-cu-clopoței. – Din fr. crotale.

CROTÁL, crotali, s. m. (Zool.) Șarpe-cu-clopoței. – Din fr. crotale.

CROTÁL, crotali, s. m. Numele științific al șarpelui-cu-clopoței, care trăiește în America tropicală.

crotál1 (șarpe-cu-clopoței) s. m., pl. crotáli

crotál2 (castanietă) s. n., pl. crotále

crotál (zool.) s. m., pl. crotáli

CROTÁL s. v. șarpe-cu-clopoței.

CROTÁL s.m. Șarpe foarte veninos care trăiește în America tropicală; șarpe-cu-clopoței. / < fr. crotale, cf. gr. krotalon – clopoțel].

CROTÁL I. s. m. șarpe veninos de talie mare din America tropicală, cu solzi cornoși la coadă, care produc un sunet caracteristic; șarpe cu clopoței. II. s. n. instrument de percuție alcătuit dintr-o pereche de talgere mici de lemn sau metal, fixate în palme prin curele din piele, să puncteze ritmul de dans. (< fr. crotale, gr. crotalon)

CROTÁL ~i m. Șarpe veninos din America tropicală; șarpe-cu-clopoței. /<fr. crotal

crotal m. soiu de șerpi veninoși a căror coadă e înarmată de solzi, ce produc un sunet de zurgălăi: el se mai numește și șarpe cu clopoței.

*crotál m., pl. (vgr. krótalon, zurgalăŭ [!], geamparale; lat. krótalum, it. crótalo). Un fel de șarpe veninos din America, lung pînă la doĭ metri și care are în coadă niște solzĭ sonorĭ care fac zgomot cînd se mișcă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CROTÁL s. (ZOOL.; Crotalus horridus) șarpe-cu-clopoței, (înv.) șarpe-sunătór.

Intrare: crotal (șarpe; -i)
crotal (șarpe; -i) substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crotal crotalul
plural crotali crotalii
genitiv-dativ singular crotal crotalului
plural crotali crotalilor
vocativ singular
plural