sunător, ~oare [At: ANON. CAR. / V: (înv) nit~ / Pl: ~ri, ~oare / E: suna + -tor] 1 a (Dob; d. obiecte de metal, de lemn etc. de părți ale acestora, despre pământ etc.) Care produce, emite sau propagă sunete ori, pex, zgomote caracteristice prin atingere, lovire, ciocnire, apăsare etc. 2-3 sn, a (Pfm; îs) Bani ~i sau monede ~oare Monede, mai ales din aur sau din argint. 4-5 sm, a (Pfm; pex; îae) Numerar. 6 a (Înv; îs) Șarpe ~ (cu clopoței) Șarpe cu clopoței (Crotalus horridus). 7 a (Reg; îs) Mere ~oare Varietate de mere de culoare galbenă, cu gust dulce-acrișor. 8 sfp (Pex; fam) Avere (4). 9 sfp (Pex; fam) Zestre (în bani). 10 a (D. frunze, pex, d. copaci etc.) Care produce un zgomot ușor Si: fâșâitor, foșnitor, susurător, șoptitor, șoșoitor, șușutor. 11 a (Pan; rar; d. haine, d. țesături, covoare etc.) Foșnitor. 12 a (Rar; d. vânt sau despre curenți de aer) Șuierător. 13 sf (Îvr) Zbârnâitoare. 14 a (D. instrumente muzicale, d. voce etc.) Care emite un șir de sunete armonioase, care alcătuiesc un acord, o melodie etc. 15 a (D. oameni sau d. grupuri, d. ansambluri instrumentale sau corale etc.) Care execută o (parte dintr-o) bucată muzicală Si: cântător (1). 16 sm (Înv) Instrumentist. 17 sm (Înv) Suflător (5). 18 (D. cuvinte sau d. glasuri, d. râsete, plânsete, d. cântece sau d. zgomote etc.) Care se face auzit până (ori de) departe Si: răsunător. 19 sf (Pex; înv) Vocală. 20 a (Fig; d. cuvinte, comunicări scrise sau verbale, d. limbi etc.) Care produce o anumită impresie. 21 a (Îpf; fig; d. evenimente, d. poziții sociale, d. ranguri etc.) Răsunător. 22 a (Fig; d. cuvinte, fraze, afirmații etc.) Care e plin de emfază. 23 a (Pex; d. cuvinte, fraze, afirmații etc.) Pretențios. 24 a (D. instrumente muzicale, d. dispozitive de alarmă, aparate, clopote) Care emite semnale sonore specifice, pentru a atrage atenția cuiva asupra a ceva Vz bătător (2), cântător, dăngănitor, țârâitor, zbârnâitor. 25 a (Asr; d. anumite ceasuri, mai ales pendule) Care marchează prin mijloace sonore (ritmice) anumite unități de timp. 26 a (D. unele ceasuri) Care emite, la o oră dinainte stabilită, un semnal continuu (și puternic), pentru a trezi din somn sau a atrage atenția că trebuie să se facă un anumit lucru . 27 a (Îvr) Care se referă la... 28 a (Îvr) A face aluzie la...

SUNĂTOR², -OARE, sunători, -oare, adj. 1. (Despre obiecte de metal) Care produce sunete. Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe Răpind sania ușoară care lasă urme albe. ALECSANDRI, P. III 15. ◊ Bani sunători (uneori substantivat, m.) = a) monede, bani de metal. (Rar la sg.) Ș-orice adaos, orice spor de bogăție, În loc ca să-l mărginească, îi dă o poftă mai vie, O dorință mai setoasă ș-un avînt mai arzător De-a vedea lucind în ladă-i sunător pe sunător. HASDEU, R. V. 110; b) bani gata, în numerar, bani gheață. Cu cealaltă jumătate, în bani sunători, a hotărît să se pună pe petreceri. CARAGIALE, O. III 60. ♦ (Substantivat, f., rar) Avere în bani; zestre. Fără sunătoare nu mă prinde pe mine nici una. CONTEMPORANUL, V_II 501. ♦ Șarpe sunător = crotal. I-a pus sigiliul și a însemnat-o ca pe un gușter cu culoarea și forma sa hidoasă, ca pe șarpele sunător cu clopoței. GHICA, A. 694. ♦ Care foșnește; foșnitor. Clopotul din turn cînd geme, Cheamă vreme-ngroapă vreme, Poartă cîntece și rugi Printre stînci și buturugi, Peste turme, peste ani, Peste codrul sunător. LESNEA, I. 11. Un vînt de biruință se pornește îndelung și lovește rînduri, rînduri în frunzișul sunător. EMINESCU, O. I 144. ♦ Care vîjîie; șuierător. Un vînt sunător și cald a topit nămeții, desfundînd puhoaiele munților. C. PETRESCU, R. DR. 312. 2. Fig. (Despre cuvinte, fraze etc.) Bombastic. Acest simțămînt al sublimului... ori mai bine zis... ca și noțiunea frumosului, sînt cele mai predilecte noțiuni ale esteticei, pentru că amîndouă se pretează la speculațiuni nebuloase și la fraze sunătoare. GHEREA, ST. CR. II 35. 3. Care sună puternic și prelungit; răsunător. Un sunet prelung și jalnic de aramă sunătoare, lovită în răstimpuri deopotrivă de depărtate, înfioră și făcu să tremure umbrele singuratice ale văzduhului. HOGAȘ, M. N. 132. Calu-i turbă, mușcă, sare, Nechezînd cu înfocare, Calcă trupuri sub picioare, Sfarmă arme sunătoare. ALECSANDRI, P. II 16.

SUNĂTOR ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre obiecte de metal) Care sună; care produce sunete zuruitoare. ◊ Bani ~ori a) bani de metal; monede; b) bani în numerar; bani gheață; bani peșin. 2) fig. (despre cuvinte false, feluri de exprimare etc.) Care are un caracter artificial și emfatic; pompos; bombastic. 3) Care are un sunet puternic (și plăcut); sonor. /a suna + suf. ~tor

sunător a. care sună: bani sunători, în opozițiune cu hârtia-monedă.

sunătór, -oáre adj. Care sună (adică „de metal”): banĭ sunătorĭ. Iron. A convinge pe cineva pin argumente sunătoare, a-l mitui. S. m. pl. Fam. Banĭ. S. f., pl. orĭ (poate pin aluz. la fructele eĭ, care sună în capsulele lor). Munt. Lemnie. Unt de sunătoare, sunătoare muĭată’n undelemn.

sunitor, ~oare a vz sunător

sunător adj. m., pl. sunători; f. sg. și pl. sunătoare

sunător adj. m., pl. sunători; f. sg. și pl. sunătoare

sunător adj. m., pl. sunători; f. sg. și pl. sunătoare

SUNĂTOR adj. v. afectat, artificial, bombastic, căutat, convențional, declamator, emfatic, fals, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretențios, retoric.

SUNĂTOR adj. 1. v. foșnitor. 2. gata, gheață, lichid, numerar, (pop. și fam.) numărător, peșin, (englezism) cash, (înv.) naht. (A cumpăra ceva cu bani ~.)

SUNĂTOR adj. 1. foșnitor, murmurător, susurător, șopotitor. (Frunze ~.) 2. gata, gheață, lichid, numerar, (pop. și fam.) numărător, peșin, (înv.) naht. (A cumpăra ceva cu bani ~.)

sunător adj. v. AFECTAT. ARTIFICIAL. BOMBASTIC. CĂUTAT. CONVENȚIONAL. DECLAMATOR. EMFATIC. FALS. FĂCUT. GRANDILOCVENT. MANIERAT. NEFIRESC. NENATURAL. POMPOS. PRETENȚIOS. RETORIC.