opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Explicative DEX

suguș sn [At: ALR SN I h 24/836 / Pl: ~e / E: pvb sugușa] (Reg) Cârcel de fier (la tânjală).

sugúș, a -á v. tr. (su-, supt, sub-, și gușă, ca și su-grum. V. răgușesc). Trans. Vechĭ. Gîtuĭ, sugrum, gușuĭ. Fig. Constrîng prea cu asprime, pun sula’n coastă.

SUGUȘA, suguș, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gâtui, a sugruma. – Su(b) + gușă.

strugușa v vz sugușa

sugrușa v vz sugușa

sugușa vt [At: ANON. CAR. / V: (reg) stru~, sugru~ / Pzi: suguș, (rar) sugușez / E: sub1- + gușă] 1 (Îvr; subiectul și c.i. ființe, mai ales, oameni) A sugruma (1). 2 (Pan; d. câini; c.i. ființe, mai ales, oameni) A sfâșia cu colții o porțiune de la gât (pentru a ucide). 3 (Fig; înv; subiectul și c.i. oameni) A trata cu asprime. 4 (Fig; înv; subiectul și c.i. oameni) A cere socoteală în mod violent. 5 (Pex; subiectul și c.i. oameni) A lua (de gât) Vz: lua Si: a încolți. 6 (Îvr; fig; subiectul și c.i. oameni) A bârfi (1).

SUGUȘA, suguș, vb. I. Tranz. (Înv.) A gâtui, a sugruma. – Su(b) + gușă.

SUGUȘA, suguș, vb. I. Tranz. (Învechit și popular) A strînge (pe cineva) de gît, a gîtui, a sugruma. M-a sugușat cînele. SADOVEANU, B. 289.

sugușà v. Mold. a gâtui. [Lit. a strânge pe sub gușă (cf. sugrumà)].

Ortografice DOOM

sugușa (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. suguș, 3 sugușă, 1 pl. sugușăm; conj. prez. 1 sg. să suguș, 3 să sugușe; ger. sugușând

sugușa (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 sugușă, 1 pl. sugușăm; conj. prez. 3 să sugușe; ger. sugușând

sugușa vb., ind. prez. 1 sg. suguș, 3 sg. și pl. sugușă, 1 pl. sugușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. sugușe; ger. sugușind

Sinonime

STRUGUȘA vb. v. gâtui, strangula, sugruma.

SUGUȘA vb. v. gâtui, strangula, sugruma.

strugușa vb. v. GÎTUI. STRANGULA. SUGRUMA.

sugușa vb. v. GÎTUI. STRANGULA. SUGRUMA.

Regionalisme / arhaisme

suguș, sugușe, s.n. (reg.) cârcel de fier (la tânjală).

SUGUȘA vb. (Ban., Criș., Trans. SV) A sugruma. Suggush. Suffoco. AC. 373. ◊ Fig. Priimeaște sluga ta în bine, ca să nu mă sugușe pre mine făloșii. MOL. 1695, 9r; cf. PSALT. (1651). Etimologie: su(b) + gușă + suf. -a. Vezi și sugușat. Cf. f o i t u i, î n ă d u ș i, n ă d u ș i.

sugușa, suguș, vb. I (înv. și reg.) 1. a gâtui, a sugruma. 2. (reg.; despre câini) a rupe cu colții, a sfâșia o porțiune de la gât (pentru a ucide). 3. (înv.; fig.; despre oameni) a trata cu asprime, a cere socoteală în mod violent; a încolți, a lua de gât. 4. (fig.; înv.; despre oameni) a bârfi, a critica.

Intrare: suguș
suguș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sugușa
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sugușa
  • sugușare
  • sugușat
  • sugușatu‑
  • sugușând
  • sugușându‑
 singular plural
  • sugușă
  • sugușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suguș
 (să)
  • suguș
  • sugușam
  • sugușai
  • sugușasem
a II-a (tu)
  • suguși
 (să)
  • suguși
  • sugușai
  • sugușași
  • sugușaseși
a III-a (el, ea)
  • sugușă
 (să)
  • sugușe
  • sugușa
  • sugușă
  • sugușase
plural I (noi)
  • sugușăm
 (să)
  • sugușăm
  • sugușam
  • sugușarăm
  • sugușaserăm
  • sugușasem
a II-a (voi)
  • sugușați
 (să)
  • sugușați
  • sugușați
  • sugușarăți
  • sugușaserăți
  • sugușaseți
a III-a (ei, ele)
  • sugușă
 (să)
  • sugușe
  • sugușau
  • sugușară
  • sugușaseră
verb (VT202)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strugușa
  • strugușare
  • strugușat
  • strugușatu‑
  • strugușând
  • strugușându‑
 singular plural
  • strugușează
  • strugușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strugușez
 (să)
  • strugușez
  • strugușam
  • strugușai
  • strugușasem
a II-a (tu)
  • strugușezi
 (să)
  • strugușezi
  • strugușai
  • strugușași
  • strugușaseși
a III-a (el, ea)
  • strugușează
 (să)
  • strugușeze
  • strugușa
  • strugușă
  • strugușase
plural I (noi)
  • strugușăm
 (să)
  • strugușăm
  • strugușam
  • strugușarăm
  • strugușaserăm
  • strugușasem
a II-a (voi)
  • strugușați
 (să)
  • strugușați
  • strugușați
  • strugușarăți
  • strugușaserăți
  • strugușaseți
a III-a (ei, ele)
  • strugușează
 (să)
  • strugușeze
  • strugușau
  • strugușară
  • strugușaseră
sugrușa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sugușa, sugușverb

etimologie:
  • Su(b) + gușă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.