14 definiții pentru succes, succes   declinări

SUCCÉS, succese, s. n. Rezultat favorabil, pozitiv (al unei acțiuni); reușită, izbândă. ◊ Expr. A dori sau a ura (cuiva) succes = a-i dori (cuiva) noroc într-o întreprindere. ♦ Primire bună, favorabilă, cu răsunet, pe care o face publicul unei opere literare, unui spectacol etc. – Din fr. succès, lat. successus.

SUCCÉS, succese, s. n. Rezultat favorabil, pozitiv (al unei acțiuni); reușită, izbândă. ◊ Expr. A dori sau a ura (cuiva) succes = a-i dori (cuiva) noroc într-o întreprindere. ♦ Primire bună, favorabilă, cu răsunet, pe care o face publicul unei opere literare, unui spectacol etc. – Din fr. succès, lat. successus.

SUCCÉS, succese, s. n. Rezultat bun, pozitiv (al unei acțiuni); reușită, izbîndă. Privirile i se opriră asupra știrilor care vorbeau de succesele celorlalți muncitori din țara întreagă, obținute în întrecerea socialistă pentru 1 Mai. MIHALE, O. 460. Orice succes al democrației romîne trebuie să mă umple de mulțumire. CARAGIALE, O. VII 110. ◊ Expr. A avea succes = a reuși într-o acțiune, a obține un rezultat bun; a avea noroc. Dacă aveam succes, ne acapara succesul, dacă aveam de înfrînt dificultăți, ne îndîrjeau piedicile. C. PETRESCU, Î. II 109. A dori, a ura (cuiva) succes = a-i dori (cuiva) noroc, reușită într-o acțiune. În colțul străzii își urau succes și pe urmă se despărțeau. SAHIA, N. 96. ♦ (Mai ales în construcție cu verbele «a avea», «a se bucura») Primire bună, favorabilă, cu răsunet, pe care o face publicul unei opere literare, unui spectacol etc. Piesa s-a bucurat de un succes nemaipomenit pînă atunci. SADOVEANU, E. 70. Urez cărții d-tale tot succesul ce-l merită o lucrare conștiincioasă. CARAGIALE, O. VII 298. Iorgu de la Sadagura fu întîia sa piesă originală. Ea avu un mare succes. NEGRUZZI, S. I 344.

succés s. n., pl. succése

succés s. n., pl. succése

SUCCÉS s. 1. izbândă, reușită, (înv.) reieșire, reușire, (fam.) ispravă. (E sigur de ~.) 2. v. victorie. 3. reușită, (livr.) audiență. (~ul unei opere la public.)

Succes ≠ eșec, înfrângere, insucces, nereușită, ratare

Succes ≠ insucces, nereușită

SUCCÉS s.n. Reușită, izbândă; rezultat bun. ♦ Cu succes = cu rezultate bune, foarte bine. ♦ Primire favorabilă făcută de public unei opere literare, unui spectacol etc. [Pl. -se, -suri. / < fr. succès, it. successo, lat. successus].

Singura formă corectă de plural este „succese”, conform ultimelor reglementări ale Institutului de Lingvistică al Academiei Române, cuprinse în DOOM2. - CristinaDianaN

SUCCÉS s. n. reușită, izbândă; rezultat bun. ♦ cu succes = cu rezultate bune. ◊ primire favorabilă făcută de public unei opere literare, unui spectacol etc. (< fr. succés, lat. successus)

SUCCÉS ~e n. 1) Rezultat favorabil, obținut ca urmare a depunerii unui efort fizic sau intelectual; reușită; izbândă. A dori (sau a ura) cuiva ~. 2) Apreciere a calităților (unei persoane sau a unui obiect). A avea ~e. A se bucura de ~. /<lat. succesus, fr. succés

succes n. sfârșit fericit, izbândă.

*succés n., pl. e (lat. suc-cessus, V. ac-ces). Rezultat fericit, noroc, reușită: a avea succes în afacerĭ, în politică, la alegerĭ, la războĭ; a lucra cu succes.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SUCCES. Subst. Succes, reușită, reușire (rar), ispravă, izbîndă, izbutire; realizare, înfăptuire, răzbire, răzbatere, îndeplinire, împlinire; consacrare, consacrație (tar), consfințire. Victorie, biruință, biruire, învingere, cucerire, triumf (fig.), triumfare (rar). Cîștig, rod (fig.), rezultat, profit, fruct (fig.). Noroc, șansă, baftă (arg. și fam.). Glorie, lauri (fig.), faimă, renume, onoare, mărire, slavă. Trofeu, laurii victoriei. Om al succesului; învingător, biruitor, cîștigător; realizator, înfăptuitor (rar). Adj. De succes, încununat cu succes, fructuos, reușit, izbutit, realizat; consacrat. Victorios, biruitor, învingător, izbînditor (rar), triumfător, triumfal, triumfalnic. Cîștigâtor, răzbitor, răzbătător. Norocos, norocit, băftos (arg. și fam.). Glorios, faimos, renumit, slăvit, preaslăvit. Vb. A obține un succes, a avea succes, a reuși, a izbuti, a izbîndi; a răzbi, a răzbate, a ajunge bine (departe), a avansa, a promova, a consacra, a consfinți. A realiza (ceva), a înfăptui, a împlini, a ajunge (a duce) la bun sfîrșit. A obține (a cuceri, a repurta) o victorie, a învinge, a birui, a cuceri, a cîștiga, a triumfa; a culege lauri, a se acoperi de glorie, a-și cîștiga faimă. A avea noroc, a-l paște pe cineva norocul, a-l bate pe cineva fericea, a călca cu dreptul, a-i pune Dumnezeu mîna în cap; a da lovitura, a cîștiga lozul cel mare, a-i veni cuiva iapa la hăț, a-i ieși cuiva ceva neted. Adv. Cu succes; cu noroc. Peste așteptări. Ca pe roate. V. cîștig, destin, finalitate, glorie, respect, sfîrșit, victorie.