SUCCES, succese, s. n. Rezultat bun, pozitiv (al unei acțiuni); reușită, izbîndă. Privirile i se opriră asupra știrilor care vorbeau de succesele celorlalți muncitori din țara întreagă, obținute în întrecerea socialistă pentru 1 Mai. MIHALE, O. 460. Orice succes al democrației romîne trebuie să mă umple de mulțumire. CARAGIALE, O. VII 110. ◊ Expr. A avea succes = a reuși într-o acțiune, a obține un rezultat bun; a avea noroc. Dacă aveam succes, ne acapara succesul, dacă aveam de înfrînt dificultăți, ne îndîrjeau piedicile. C. PETRESCU, Î. II 109. A dori, a ura (cuiva) succes = a-i dori (cuiva) noroc, reușită într-o acțiune. În colțul străzii își urau succes și pe urmă se despărțeau. SAHIA, N. 96. ♦ (Mai ales în construcție cu verbele «a avea», «a se bucura») Primire bună, favorabilă, cu răsunet, pe care o face publicul unei opere literare, unui spectacol etc. Piesa s-a bucurat de un succes nemaipomenit pînă atunci. SADOVEANU, E. 70. Urez cărții d-tale tot succesul ce-l merită o lucrare conștiincioasă. CARAGIALE, O. VII 298. Iorgu de la Sadagura fu întîia sa piesă originală. Ea avu un mare succes. NEGRUZZI, S. I 344.