subzistență sf [At: ȘINCAI, HR. III, 291/35 / V: (înv) ~bsistenție / Pl: ? / E: fr subsistance, lat subsistentia] 1 Subzistare (1). 2 (Ccr) Mijloace materiale (hrană, îmbrăcăminte etc.) necesare existenței zilnice a cuiva. 3 Trai. 4 (Înv; îs) Serviciu de ~ Serviciu care aproviziona o unitate militară cu alimente, îmbrăcăminte etc. 5 (Înv) Existență (1). 6 (Înv) Prezență.

SUBZISTENȚĂ s. f. Ceea ce servește la întreținere; hrană. Își va dezechilibra ireparabil rămășițele bugetului, suprimîndu-și cu o singură masă subzistența pe trei zile. C. PETRESCU, C. V. 61. ◊ (Mai ales în expr.) Mijloace de subzistență = mijloace de întreținere. Mi s-au zdruncinat mijloacele de subzistență. SADOVEANU, A. L. 11. (Învechit) Serviciu de subzistență = serviciu care aproviziona o unitate militară cu alimente și cu mijloacele de întreținere.

SUBZISTENȚĂ s.f. Ceea ce servește la întreținere; hrană. [Cf. fr. subsistance, lat. subsistentia].

SUBZISTENȚĂ s. f. faptul de a subzista. ◊ ceea ce servește la întreținerea vieții; hrană. (< fr. subsistance, lat. subsistentia)

SUBZISTENȚĂ f. livr. 1) Caracter subzistent. 2) (cu sens colectiv) Mijloace materiale necesare traiului; mijloace de întreținere. [G.-D. subzistenței] /<fr. subsistance, lat. subsistentia

subsistenție sf vz subzistență

subsistență f. 1. hrană și întreținere: părinții îngrijesc de subsistență copiilor lor; 2. tot ce e necesar pentru întreținerea unei armate: serviciul subsistențelor.

*subsisténță f., pl. e (lat. sub-sistentia. V. a-, con-, in- și per-sistență și re-zistență). Hrană și întreținere: părințiĭ îngrijesc de subsistența copiilor. Serviciu de subsistentă al uneĭ armate, hrana oamenilor și a cailor și alte lucrurĭ de întreținere, pe care le transportă trenariĭ. – Fals subz-.

subzistență s. f., g.-d. art. subzistenței

subzistență s. f., g.-d. art. subzistenței

subzistență s. f., g.-d. art. subzistenței

subzistență

SUBZISTENȚĂ s. întreținere, trai. (Mijloace de ~.)

SUBZISTENȚĂ s. întreținere, trai. (Mijloace de ~.)