subtilizare sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~zări / E: subtiliza] 1 Rafinare (3). 2 Furt¹ (1).

SUBTILIZARE, subtilizări, s. f. Acțiunea de a subtiliza. Treaptă de subtilizare a gîndului și a simțirii. CARAGIALE, T. II 199.

SUBTILIZARE s.f. Acțiunea de a subtiliza și rezultatul ei. [< subtiliza].

SUBTILIZA, subtilizez, vb. I. Tranz. 1. A da subtilitate, rafinament, finețe gândirii, gustului etc.; a face să devină (prea) subtil (1). 2. (Fam.) A lua ceva pe furiș, cu dibăcie, pe nesimțite; a sustrage, a fura, a șterpeli. – Din fr. subtiliser.

subtiliza [At: PROT. – POP., N. D. / Pzi: ~zez / E: fr subtiliser] 1 vt (Rar) A rafina. 2 vt (Rar) A face să devină subtil, pătrunzător Si: (rar) a ageri (1). 3 vi A gândi cu multă subtilitate, cu agerime, cu perspicacitate. 4 vt (Fam) A fura (1). 5 vr (Rar) A se transforma.

SUBTILIZA, subtilizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A da subtilitate, rafinament, finețe gândirii, gustului etc.; a face să devină (prea) subtil (1). 2. (Fam.) A lua ceva pe furiș, cu dibăcie, pe nesimțite; a sustrage, a fura, a șterpeli. – Din fr. subtiliser.

SUBTILIZA, subtilizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A da subtilitate, rafinament, finețe gîndirii, gustului; a face să devină subtil. 2. (Familiar) A lua ceva pe furiș, cu dibăcie, pe nesimțite; a fura, a șterpeli. Într-adevăr, bijuteriile nu erau pierdute. Rămăseseră în familie. Cu mari precauții, surîzînd, bagatelizînd fapta, înaltul funcționar polițienesc mărturisi cine le subtilizase. EFTIMIU, N. 150.

SUBTILIZA vb. I. 1. tr. A face subtil, fin, pătrunzător. 2. intr. A folosi subtilități, a avea mult rafinament. 3. tr. (Argotic) A face ceva să dispară pe nesimțite; a sustrage, a fura. [< fr. subtiliser].

SUBTILIZA vb. I. tr. 1. a face subtil, fin, pătrunzător. 2. (arg.) a face ceva să dispară pe nesimțite; a sustrage, a fura. II. intr. a folosi subtilități, a avea mult rafinament. (< fr. subtiliser)

A SUBTILIZA ~ez tranz. rar 1) A face să fie (mai) subtil. 2) A lua pe neobservate cu deosebită dibăcie. /<fr. subtiliser

subtilizà v. 1. a face subtil; 2. a raționa cu prea multă subtilitate; 3. fam. a fura.

*subtilizéz v. tr. (d. subtil; fr. -liser). Fac subtil: a subtiliza o substanță. Fig. Fam. Fac sâ dispară pe nesimțite, fur: ĭ-a subtilizat portofelu. V. intr. Raționez cu subtilitate: nu trebuĭe să subtilizezi prea mult.

subtilizare s. f., g.-d. art. subtilizării; pl. subtilizări

subtilizare s. f., g.-d. art. subtilizării; pl. subtilizări

subtilizare s. f., g.-d. art. subtilizării; pl. subtilizări

subtiliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. subtilizez, 3 subtilizează; conj. prez. 1 sg. să subtilizez, 3 să subtilizeze

subtiliza (a ~) vb., ind. prez. 3 subtilizează

subtiliza vb., ind. prez. 1 sg. subtilizez, 3 sg. și pl. subtilizează

subtilizez.

SUBTILIZARE s. v. cizelare, furt, stilizare, sustragere.

subtilizare s. v. CIZELARE. FURT. STILIZARE. SUSTRAGERE.

SUBTILIZA vb. v. cizela, fura, lua, stiliza, sustrage.

subtiliza vb. v. CIZELA. FURA. LUA. STILIZA. SUSTRAGE.