20 de definiții pentru subsuoară subsioară subțioară sâbsâoară sâbțioară sâpțuoară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBSUOÁRĂ, subsuori, s. f. 1. Partea de dedesubt a încheieturii brațului cu umărul; axilă, subraț. ◊ Loc. adv. La (sau sub, rar, pe) subsuoară = sub braț. Din tălpi până-n subsuori = în tot trupul. ◊ Expr. A (se) ține sau a (se) prinde de subsuoară (sau de subsuori) = a (se) ține de braț; a (se) îmbrățișa. ♦ (Adverbial) Sub braț. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) cu mâinile subsuoară (sau subsuori) = a sta degeaba, a trândăvi; a sta cu mâinile în sân. 2. Unghi pe care îl formează o frunză cu lujerul sau o ramură cu axul purtător. [Var.: (pop.) subsioáră, subțioáră s. f.] – Sub1- + *suoară („subsuoară” < lat.).

SUBSUOÁRĂ, subsuori, s. f. 1. Partea de dedesubt a încheieturii brațului cu umărul; subraț. ◊ Loc. adv. La (sau sub, rar, pe) subsuoară = sub braț. Din tălpi până-n subsuori = în tot trupul. ◊ Expr. A (se) ține sau a (se) prinde de subsuoară (sau de subsuori) = a (se) ține de braț; a (se) îmbrățișa. ♦ (Adverbial) Sub braț. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) cu mâinile subsuoară (sau subsuori) = a sta degeaba, a trândăvi; a sta cu mâinile în sân. 2. Unghi pe care îl formează o frunză cu lujerul sau o ramură cu axul purtător. [Var.: (pop.) subsioáră, subțioáră s. f.] – Sub1- + *suoară („subsuoară” < lat.).

SUBSUOÁRĂ, subsuori, s. f. 1. Partea de dedesubt a încheieturii brațului cu umărul. Moș Gheorghe Cucu... păși repede la marginea apei și întinse prăjina. Cu gheara de fier, cu luare-aminte, întoarse în apă pe înecat, pînă ce apucă subsuoara. SADOVEANU, O. III 322. Ți-aduci aminte cum pe-atunci Cînd ne primblam prin văi și lunci, Te ridicam de subsuori De-atîtea ori, de-atîtea ori? EMINESCU, O. I 235. Se arătă în vestminte arhierești ținut de subsuori de doi bătrîni vlădici. NEGRUZZI, S. I 231. ◊ Loc. adv. La (sau sub, rar pe) subsuoară = sub braț. Zmeul au apucat un copaci, care era mai gros și mai înalt, și cît ai bate în pălmi l-au și smuls din pămînt, și, punîndu-l ca pe un băț sub subsuoară, au plecat cu el acasă. SBIERA, P. 181. Că mama v-aduce vouă:... Mălăieș În călcăieș, Smoc de flori Pe subsuori. CREANGĂ, P. 20. Din tălpi pînă-n subsuori = în tot trupul, peste tot trupul. (Atestat în forma supțiori) Mă luă niște fiori, Din tălpi pînă-n supțiori. MAT. FOLK. 92. ◊ Expr. A (se) ține (sau a (se) prinde) de subsuoară (sau de subsuori) = a (se) ține de braț. Cînd prin crengi s-a fi ivit Luna-n noaptea cea de vară, Mi-i ținea de subsuoară, Te-oi ținea de după gît. EMINESCU, O. I 55. Și ieșind pe ușă iute, ei s-au prins de subsuoară. Braț de braț pășesc alături... id. ib. 154. (Eliptic) Să mor Într-o grădină cu flori, Cu mîndra de subsuori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 382. ♦ (Adverbial) Sub braț. Stam cu pușca subsuoară... Cînd deodată lîngă mine Se oprește-o căprioară. TOPÎRCEANU, P. 215. Sămănătorii harnici cu sacul subsuoară Pășesc în lungul brazdei pe fragedul pămînt. ALECSANDRI, O. 178. ◊ (La pl., cu valoare de sg.) Dan... coborîse scările cu cartea subsuori. EMINESCU, N. 56. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) cu mîinile subsuoară (sau subsuori) = a sta degeaba, a nu lucra nimic, a trîndăvi; a sta cu mîinile în sîn. Văd cu mulțămire, beizade, că vă place a nu șidea cu mînile subsuori. ALECSANDRI, T. 1241. 2. Unghi pe care îl formează o frunză cu lujerul sau o ramură cu axul purtător. – Variante: subsioáră (CAMIL PETRESCU, T. II 17, TEODORESCU, P. P. 659), subțioáră (VLAHUȚĂ, O. A. 135, ISPIRESCU, L. 99); pl. și, rar, subțioare (TEODORESCU, P. P. 473), supțioáră s. f.

SUBSUOÁRĂ ~óri f. 1) Partea de sub braț, în locul de articulare a acestuia cu umărul. * La ~ sub braț. A sta (sau a ședea) cu mâinile ~ a pierde vremea degeaba; a lenevi. 2) Spațiu cuprins între baza frunzei sau a ramurii și lujerul sau tulpina plantei. [Sil. -su-oa-] /sub- + suoară

subs(u)oară f. Mold. V. subțioară: să-i pun plumbul subsoară POP. cu mâinile subsuori CR.

SUBSIOÁRĂ s. f. v. subsuoară.

SUBSIOÁRĂ s. f. v. subsuoară.

SUBSIOÁRĂ s. f. v. subsuoară.

SUBȚIOÁRĂ s. f. v. subsuoară.

SUBȚIOÁRĂ s. f. v. subsuoară.

SUBȚIOÁRĂ s. f. v. subsuoară.

sâbsâoa sf vz subsuoară

sâbțioa sf vz subsuoară

sâpțâoa[1] sf vz subsuoară

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. Posibil să fie vorba de varianta sâpțioa din definiția principală, dar nu sunt sigură — LauraGellner

sâpțuoa sf vz subsuoară

subțioară f. partea dedesupt a umărului la încheietura brațului. [Mold. subsoară = lat. *SUB SUB ALA; forma munteană subțioară a fost influențată de subțirei].

supsuoáră și supțioáră f., pl. orĭ (lat. sub ala, supt aripă, de unde s’a făcut un subst. *suară, *suoară, căruia i s’a pus înainte -upt. Căzînd t, s’a făcut supsuoară, ĭar din combinațiunea luĭ t cu s, s’a făcut *supțuoară, supțioară). Scobitura de supt umăr: a apuca un rănit de supsuorĭ. Adv. de loc. În orĭ supt scobitura de supt umăr: a veni cu pînea supsuoară. – În Trans. și susuară. În L. V. supsioară, susioară, suptŭsuară, suptŭsioară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

subsuoáră (-su-oa-) s. f., g.-d. art. subsuórii; pl. subsuóri

subsuoáră s. f. (sil. -su-oa-), g.-d. art. subsuórii; pl. subsuóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUBSUOÁRĂ s. 1. (ANAT.) axilă, subraț, (reg.) sumână. 2. v. subraț. 3. v. axilă.

SUBSUOA s. 1. (ANAT.) axilă, subraț, (reg.) sumînă. 2. subraț. (~ unei rochii.) 3. (BOT.) axilă. (~ frunzelor.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

subțioáră (-óri), s. f. – Subraț. – Var. supțioară, subsioară, subs(u)oară, su(pt)suoară. Mr. (sum)soară, megl. suptăsoară, soară. Lat. sŭbāla „subraț” (Cihac, I, 268; Cipariu, Gram.; Philippide, Principii, 33 și 97; Densusianu, Rom., CXXIII, 286 și GS, II, 315; Pușcariu 1667; Candrea, Éléments, 8; REW 8346; Rosetti, I, 171), comp. la o dată ulterioară cu sub. Var. se explică prin aceleași var. ale lui sub. Uz general (ALR, I, 54).

Intrare: subsuoară
subsuoară substantiv feminin
  • silabație: -su-oa-
substantiv feminin (F59)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subsuoa
  • subsuoara
plural
  • subsuori
  • subsuorile
genitiv-dativ singular
  • subsuori
  • subsuorii
plural
  • subsuori
  • subsuorilor
vocativ singular
plural
subsioară substantiv feminin
substantiv feminin (F59)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subsioa
  • subsioara
plural
  • subsiori
  • subsiorile
genitiv-dativ singular
  • subsiori
  • subsiorii
plural
  • subsiori
  • subsiorilor
vocativ singular
plural
subțioară substantiv feminin
substantiv feminin (F59)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subțioa
  • subțioara
plural
  • subțiori
  • subțiorile
genitiv-dativ singular
  • subțiori
  • subțiorii
plural
  • subțiori
  • subțiorilor
vocativ singular
plural
sâbsâoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sâbțioară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sâpțuoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.