23 de definiții pentru subsuoară subsioară subțioară sâbsâoară sâbțioară sâpțuoară sipțioară sisioară subsoară (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUBSUOÁRĂ, subsuori, s. f. 1. Partea de dedesubt a încheieturii brațului cu umărul; axilă, subraț. ◊ Loc. adv. La (sau sub, rar, pe) subsuoară = sub braț. Din tălpi până-n subsuori = în tot trupul. ◊ Expr. A (se) ține sau a (se) prinde de subsuoară (sau de subsuori) = a (se) ține de braț; a (se) îmbrățișa. ♦ (Adverbial) Sub braț. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) cu mâinile subsuoară (sau subsuori) = a sta degeaba, a trândăvi; a sta cu mâinile în sân. 2. Unghi pe care îl formează o frunză cu lujerul sau o ramură cu axul purtător. [Var.: (pop.) subsioáră, subțioáră s. f.] – Sub1- + *suoară („subsuoară” < lat.).
SUBSUOÁRĂ, subsuori, s. f. 1. Partea de dedesubt a încheieturii brațului cu umărul; subraț. ◊ Loc. adv. La (sau sub, rar, pe) subsuoară = sub braț. Din tălpi până-n subsuori = în tot trupul. ◊ Expr. A (se) ține sau a (se) prinde de subsuoară (sau de subsuori) = a (se) ține de braț; a (se) îmbrățișa. ♦ (Adverbial) Sub braț. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) cu mâinile subsuoară (sau subsuori) = a sta degeaba, a trândăvi; a sta cu mâinile în sân. 2. Unghi pe care îl formează o frunză cu lujerul sau o ramură cu axul purtător. [Var.: (pop.) subsioáră, subțioáră s. f.] – Sub1- + *suoară („subsuoară” < lat.).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SUBSUOÁRĂ, subsuori, s. f. 1. Partea de dedesubt a încheieturii brațului cu umărul. Moș Gheorghe Cucu... păși repede la marginea apei și întinse prăjina. Cu gheara de fier, cu luare-aminte, întoarse în apă pe înecat, pînă ce apucă subsuoara. SADOVEANU, O. III 322. Ți-aduci aminte cum pe-atunci Cînd ne primblam prin văi și lunci, Te ridicam de subsuori De-atîtea ori, de-atîtea ori? EMINESCU, O. I 235. Se arătă în vestminte arhierești ținut de subsuori de doi bătrîni vlădici. NEGRUZZI, S. I 231. ◊ Loc. adv. La (sau sub, rar pe) subsuoară = sub braț. Zmeul au apucat un copaci, care era mai gros și mai înalt, și cît ai bate în pălmi l-au și smuls din pămînt, și, punîndu-l ca pe un băț sub subsuoară, au plecat cu el acasă. SBIERA, P. 181. Că mama v-aduce vouă:... Mălăieș În călcăieș, Smoc de flori Pe subsuori. CREANGĂ, P. 20. Din tălpi pînă-n subsuori = în tot trupul, peste tot trupul. (Atestat în forma supțiori) Mă luă niște fiori, Din tălpi pînă-n supțiori. MAT. FOLK. 92. ◊ Expr. A (se) ține (sau a (se) prinde) de subsuoară (sau de subsuori) = a (se) ține de braț. Cînd prin crengi s-a fi ivit Luna-n noaptea cea de vară, Mi-i ținea de subsuoară, Te-oi ținea de după gît. EMINESCU, O. I 55. Și ieșind pe ușă iute, ei s-au prins de subsuoară. Braț de braț pășesc alături... id. ib. 154. (Eliptic) Să mor Într-o grădină cu flori, Cu mîndra de subsuori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 382. ♦ (Adverbial) Sub braț. Stam cu pușca subsuoară... Cînd deodată lîngă mine Se oprește-o căprioară. TOPÎRCEANU, P. 215. Sămănătorii harnici cu sacul subsuoară Pășesc în lungul brazdei pe fragedul pămînt. ALECSANDRI, O. 178. ◊ (La pl., cu valoare de sg.) Dan... coborîse scările cu cartea subsuori. EMINESCU, N. 56. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) cu mîinile subsuoară (sau subsuori) = a sta degeaba, a nu lucra nimic, a trîndăvi; a sta cu mîinile în sîn. Văd cu mulțămire, beizade, că vă place a nu șidea cu mînile subsuori. ALECSANDRI, T. 1241. 2. Unghi pe care îl formează o frunză cu lujerul sau o ramură cu axul purtător. – Variante: subsioáră (CAMIL PETRESCU, T. II 17, TEODORESCU, P. P. 659), subțioáră (VLAHUȚĂ, O. A. 135, ISPIRESCU, L. 99); pl. și, rar, subțioare (TEODORESCU, P. P. 473), supțioáră s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBSUOÁRĂ ~óri f. 1) Partea de sub braț, în locul de articulare a acestuia cu umărul. * La ~ sub braț. A sta (sau a ședea) cu mâinile ~ a pierde vremea degeaba; a lenevi. 2) Spațiu cuprins între baza frunzei sau a ramurii și lujerul sau tulpina plantei. [Sil. -su-oa-] /sub- + suoară
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
subs(u)oară f. Mold. V. subțioară: să-i pun plumbul subsoară POP. cu mâinile subsuori CR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUBSIOÁRĂ s. f. v. subsuoară.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUBSIOÁRĂ s. f. v. subsuoară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SUBSIOÁRĂ s. f. v. subsuoară.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBȚIOÁRĂ s. f. v. subsuoară.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUBȚIOÁRĂ s. f. v. subsuoară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SUBȚIOÁRĂ s. f. v. subsuoară.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sâbsâoară sf vz subsuoară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sâbțioară sf vz subsuoară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sâpțâoară[1] sf vz subsuoară
- Variantă neconsemnată în definiția principală. Posibil să fie vorba de varianta sâpțioară din definiția principală, dar nu sunt sigură — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sâpțuoară sf vz subsuoară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sipțioară sf vz subsuoară[1] corectată
- În original tipărit: vz subsioară, care te trimite la cuvântul subsuoară, unde este consemnată varianta de față — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sisioară sf vz subsuoară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
supsuoară sf vz subsuoară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
subțioară f. partea dedesupt a umărului la încheietura brațului. [Mold. subsoară = lat. *SUB SUB ALA; forma munteană subțioară a fost influențată de subțirei].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
supsuoáră și supțioáră f., pl. orĭ (lat. sub ala, supt aripă, de unde s’a făcut un subst. *suară, *suoară, căruia i s’a pus înainte -upt. Căzînd t, s’a făcut supsuoară, ĭar din combinațiunea luĭ t cu s, s’a făcut *supțuoară, supțioară). Scobitura de supt umăr: a apuca un rănit de supsuorĭ. Adv. de loc. În orĭ supt scobitura de supt umăr: a veni cu pînea supsuoară. – În Trans. și susuară. În L. V. supsioară, susioară, suptŭsuară, suptŭsioară.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
subsuoáră (-su-oa-) s. f., g.-d. art. subsuórii; pl. subsuóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
subsuoáră s. f. (sil. -su-oa-), g.-d. art. subsuórii; pl. subsuóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
subsuoară, pl. subsuori
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
subsuoară, -suori.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: -su-oa-
substantiv feminin (F59) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F59) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F59) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |