18 definiții pentru substitui substitua substătui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBSTITUÍ, substítui, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) situa, a (se) pune în locul altuia. ♦ (Jur.) A comite infracțiunea de substituire de persoană. [Prez. ind. și: substituiesc.Var.: (înv.) substituá vb. I] – Din fr. substituer, lat. substituere.

substitui [At: IORGOVICI, O. 69/19 / V: (înv) ~ua, (îvr) ~tătui, supts~ / S și: (îvr) sub-stitui / Pzi: substitui, (înv) ~ez, ~esc / E: fr substituer, lat substituere] 1-2 vtr A (se) așeza, a (se) plasa, a (se) pune în locul cuiva sau a ceva care lipsește, care a fost îndepărtat etc. pentru a îndeplini aceeași funcție, pentru a fi folosit cu (aproximativ) aceeași valoare Si: a ține locul Vz înlocui, subsuma. 3 vt (Spc; c. i. elemente, formule, valori numerice dintr-o expresie matematică) A înlocui cu un alt element, cu o altă formulă etc. având aceeași valoare exprimată diferit. 4 vt (Jur; spc; c. i. oameni) A desemna să primească liberalitatea în locul beneficiarului titular, în cazul absenței, incapacității sau al decesului. 5 vr (Chm; d. unele substanțe) A avea calitatea de a înlocui o altă substanță. 6 vt (Îvr; spc) A concedia (1).

SUBSTITUÍ, substítui, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) situa în locul altuia; a (se) înlocui. ♦ (Jur.) A comite infracțiunea de substituire de persoană. [Prez. ind. și: substituiesc.Var.: (înv.) substituá vb. I] – Din fr. substituer, lat. substituere.

SUBSTITUÍ, substítui, vb. IV. Tranz. A pune pe cineva sau ceva în locul altuia; a înlocui. (Refl.) Nește intrigi nedemne... ajunseră a se substitui deliberațiunilor. GHICA, A. 765. ♦ (Jur.) A desemna (într-un act de donație sau într-un testament) o a doua persoană care să primească donația sau să moștenească în lipsa sau la decesul primului beneficiar. – Prez. ind. și: substituiesc (MACEDONSKI, O. IV 129). – Variantă: (învechit) substituá (NEGRUZZI, S. I 347) vb. I.

SUBSTITUÍ vb. IV. tr., refl. A (se) situa în locul altuia; a înlocui. ♦ tr. (Jur.) A desemna o a doua persoană care să primească donația sau să moștenească averea în lipsa (sau la decesul) primului beneficiar. [Pron. -tu-i, p. i. substítui și -iesc, 3,6 -ie. / cf. fr. substituer, it. sostituire < lat. substituere].

SUBSTITUÍ vb. I. tr., refl. a (se) situa în locul altuia; a înlocui. II. tr. 1. (mat.) a înlocui într-o expresie un element (sau mai multe) prin altul (sau prin altele). 2. (jur.) a desemna o a doua persoană care să primească donația sau să moștenească averea în lipsa (sau la decesul) primului beneficiar. (< fr. substituer, lat. substituere)

A SUBSTITUÍ substítui tranz. (obiecte sau persoane) 1) A schimba ca necorespunzătoare (punând în loc altceva sau pe altcineva); a înlocui. 2) A schimba (într-o calitate), ținând locul (temporar); a înlocui; a suplini. [Sil. sub-sti-] /<fr. substituer, lat. substituere

substituì v. 1. a pune în loc: a substitui o vorbă alteia; 2. jur. a chema pe cineva la moștenire în locul altuia; 3. a se pune în locul altuia.

*substítuĭ și -esc saŭ -ĭésc, a -í v. tr. (lat. sub-stituere, d. sub, dedesupt, și statuere, a așeza. V. con-stituĭ. – Se conjugă ca constituĭ). Pun în locu altuĭa: a substitui un testament fals în locu unuĭa adevărat, a substitui o vorbă noŭă în locu alteĭa vechĭ. A substituĭ un moștenitor, a-ĭ chema la moștenire în lipsa moștenitoruluĭ absent și a-ĭ da misiunea de a păstra moștenirea pînă cînd se va prezenta cel absent. V. refl. Mă pun în locu altuĭa: Jidanu tinde să se substituie pămînteanuluĭ.

SUBSTITUÁ vb. I v. substitui.

SUBSTITUÁ vb. I v. substitui.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

substituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. substítui, 3 substítuie, imperf. 3 sg. substituiá; conj. prez. 3 să substitúie

substituí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. substítui, 3 sg. și pl. substítuie, imperf. 3 sg. substituiá

substitui (ind. prez. 1 sg. substitui, 3 sg. și pl. substituie)

substituiu, -tue 3, -tuiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUBSTITUÍ vb. a înlocui. (A substitui o serie de termeni prin alții.)

SUBSTITUI vb. a înlocui. (A ~ o serie de termeni prin alții.)

Intrare: substitui
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • substitui
  • substituire
  • substituit
  • substituitu‑
  • substituind
  • substituindu‑
singular plural
  • substituie
  • substituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • substitui
(să)
  • substitui
  • substituiam
  • substituii
  • substituisem
a II-a (tu)
  • substitui
(să)
  • substitui
  • substituiai
  • substituiși
  • substituiseși
a III-a (el, ea)
  • substituie
(să)
  • substituie
  • substituia
  • substitui
  • substituise
plural I (noi)
  • substituim
(să)
  • substituim
  • substituiam
  • substituirăm
  • substituiserăm
  • substituisem
a II-a (voi)
  • substituiți
(să)
  • substituiți
  • substituiați
  • substituirăți
  • substituiserăți
  • substituiseți
a III-a (ei, ele)
  • substituie
(să)
  • substituie
  • substituiau
  • substitui
  • substituiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • substitui
  • substituire
  • substituit
  • substituitu‑
  • substituind
  • substituindu‑
singular plural
  • substituiește
  • substituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • substituiesc
(să)
  • substituiesc
  • substituiam
  • substituii
  • substituisem
a II-a (tu)
  • substituiești
(să)
  • substituiești
  • substituiai
  • substituiși
  • substituiseși
a III-a (el, ea)
  • substituiește
(să)
  • substituiască
  • substituia
  • substitui
  • substituise
plural I (noi)
  • substituim
(să)
  • substituim
  • substituiam
  • substituirăm
  • substituiserăm
  • substituisem
a II-a (voi)
  • substituiți
(să)
  • substituiți
  • substituiați
  • substituirăți
  • substituiserăți
  • substituiseți
a III-a (ei, ele)
  • substituiesc
(să)
  • substituiască
  • substituiau
  • substitui
  • substituiseră
verb (VT110)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • substitua
  • substituare
  • substituat
  • substituatu‑
  • substituând
  • substituându‑
singular plural
  • substituă
  • substituați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • substituu
  • substitui
(să)
  • substituu
  • substitui
  • substituam
  • substituai
  • substituasem
a II-a (tu)
  • substitui
(să)
  • substitui
  • substituai
  • substituași
  • substituaseși
a III-a (el, ea)
  • substituă
(să)
  • substitue
  • substitua
  • substituă
  • substituase
plural I (noi)
  • substituăm
(să)
  • substituăm
  • substituam
  • substituarăm
  • substituaserăm
  • substituasem
a II-a (voi)
  • substituați
(să)
  • substituați
  • substituați
  • substituarăți
  • substituaserăți
  • substituaseți
a III-a (ei, ele)
  • substituă
(să)
  • substitue
  • substituau
  • substitua
  • substituaseră
substătui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

substitui substitua substătui

  • 1. A (se) situa, a (se) pune în locul altuia.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: schimba înlocui un exemplu
    exemple
    • Nește intrigi nedemne... ajunseră a se substitui deliberațiunilor. GHICA, A. 765.
      surse: DLRLC
    • 1.1. științe juridice A comite infracțiunea de substituire de persoană.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • diferențiere A desemna (într-un act de donație sau într-un testament) o a doua persoană care să primească donația sau să moștenească în lipsa sau la decesul primului beneficiar.
        surse: DLRLC DN
    • 1.2. matematică A înlocui într-o expresie un element (sau mai multe) prin altul (sau prin altele).
      surse: MDN '00

etimologie: