SUBSTITUI, substitui, vb. IV. Tranz. A pune pe cineva sau ceva în locul altuia; a înlocui. (Refl.) Nește intrigi nedemne... ajunseră a se substitui deliberațiunilor. GHICA, A. 765. ♦ (Jur.) A desemna (într-un act de donație sau într-un testament) o a doua persoană care să primească donația sau să moștenească în lipsa sau la decesul primului beneficiar. – Prez. ind. și: substituiesc (MACEDONSKI, O. IV 129). – Variantă: (învechit) substitua (NEGRUZZI, S. I 347) vb. I.