17 definiții pentru subprefect subtprefect


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBPREFÉCT, subprefecți, s. m. (în vechea organizare administrativă) Ajutor al prefectului însărcinat cu administrarea unei plase sau a unui județ. – Sub1- + prefect (după fr. sons-prefect).

subprefect sm [At: I. GOLESCU, C. / V: (pop) sup~, ~btp~, supp~, supprefept, suprefept, suptp~ / S și: sub-prefect / Pl: ~ecți / E: sub1- + prefect cf fr sous-préfet] 1 (În vechea organizare administrativă a țării) Persoană subordonată unui prefect, care participă la conducerea și administrarea unei plase1 sau a unui județ. 2 Titlu purtat de subprefect (1). 3 (Olt; fig; îf suprefect) Femeie cicălitoare.

SUBPREFÉCT, subprefecți, s. m. Funcționar în vechea organizare administrativă însărcinat cu administrarea unei plase sau a unui județ, ca ajutor al prefectului. – Sub1- + prefect (după fr. sous-préfect).

SUBPREFÉCT, subprefecți, s. m. (În vechea organizare administrativă a țării) Funcționar însărcinat cu administrarea unei plăși (v. pretor) sau a unui județ, ca ajutor al prefectului. Munteanca socoti că trebuie să mai deie o lămurire.Eu sînt nevasta lui Nechifor Lipan. Subprefectul dădu din umeri. Nu cunoștea. SADOVEANU, B. 137. Prefectul, subprefecții, urmați de funcționari mai mici și de dorobanți, îl însoțeau în cale. BOLINTINEANU, O. 440. După înturnarea sa, neavînd ce face, intră în serviciu; fu pe rînd subgrefier, subcomisar și subprefect la o plasă unde din întîmplare se afla și moșia Brusturenii. NEGRUZZI, S. I 111.

SUBPREFÉCT s.m. (În trecut) Funcționar care administra o plasă sau un județ ca ajutor al prefectului. [< sub- + prefect, după fr. sous-préfet].

SUBPREFÉCT s. m. (în trecut) funcționar care administra o plasă sau un județ ca ajutor al prefectului. (după fr. sous-préfet)

SUBPREFÉCT ~ți m. Adjunct al prefectului. [Sil. sub-pre-] /sub- + prefect

subprefect m. od. funcționar public însărcinat cu administrațiunea unei plăși, azi directorul prefecturei. V. pretor.

*subpreféct, V. suprefect.

subtprefect sm vz subprefect

suprefect sm vz subprefect

*supreféct m. (sub- și prefect, după fr. sous-prefet). Șef de plasă (odinioară zapciŭ saŭ privighitor) saŭ de plaĭ (odinioară vătaf saŭ privighitor), numit apoĭ și inspector comunal saŭ administrator de plasă, ĭar de la anu 1925 pretor (V. ocolaș, pomojnic). Azĭ (de la 1926). Director de prefectură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

subpreféct s. m., pl. subprefécți

subpreféct s. m., pl. subprefécți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUBPREFÉCT s. (înv.) isprăvnicel, zapciu, vătaf de plai, (înv., în Mold.) privighetor, privilighet.

SUBPREFECT s. (înv.) isprăvnicel, zapciu, vătaf de plai, (înv., în Mold.) privighetor, privilighet.

Intrare: subprefect
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subprefect
  • subprefectul
  • subprefectu‑
plural
  • subprefecți
  • subprefecții
genitiv-dativ singular
  • subprefect
  • subprefectului
plural
  • subprefecți
  • subprefecților
vocativ singular
  • subprefectule
  • subprefecte
plural
  • subprefecților
subtprefect
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

subprefect subtprefect

  • 1. (În vechea organizare administrativă) Ajutor al prefectului însărcinat cu administrarea unei plase sau a unui județ.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Munteanca socoti că trebuie să mai deie o lămurire. – Eu sînt nevasta lui Nechifor Lipan. Subprefectul dădu din umeri. Nu cunoștea. SADOVEANU, B. 137.
      surse: DLRLC
    • Prefectul, subprefecții, urmați de funcționari mai mici și de dorobanți, îl însoțeau în cale. BOLINTINEANU, O. 440.
      surse: DLRLC
    • După înturnarea sa, neavînd ce face, intră în serviciu; fu pe rînd subgrefier, subcomisar și subprefect la o plasă unde din întîmplare se afla și moșia Brusturenii. NEGRUZZI, S. I 111.
      surse: DLRLC

etimologie: