8 definiții pentru subordin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBÓRDIN, subordine, s. n. 1. Subdiviziune a unui ordin în sistematica științelor naturii. 2. (În loc. adj. și adv.) În subordine sau în subordinele cuiva = (aflat) într-un raport de subordonare față de cineva sau de ceva. – Sub1- + ordin (după fr. sous-ordre).

SUBÓRDIN, subordine, s. n. 1. Subdiviziune a unui ordin în sistematica științelor naturii. 2. (În loc. adj. și adv.) În subordine sau în subordinele cuiva = (aflat) într-un raport de subordonare față de cineva sau de ceva. – Sub1- + ordin (după fr. sous-ordre).

SUBÓRDIN, subordine, s. n. (Șt. nat.) Subdiviziune a unui ordin (3).

SUBÓRDIN s.n. (Biol.) Subdiviziune a unui ordin. [< sub- + ordin, după fr. sous-ordre].

SUBÓRDIN s. n. (biol.) categorie sistematică inferioară ordinului. (după fr. sous-ordre)

SUBÓRDIN ~e n. biol. Categorie sistematică intermediară între ordin și familie. [Sil. sub-or-] /sub- + ordin

*subórdin n., pl. e (sub- și ordin, după fr. sous-ordre). Subdiviziune (familie) a unuĭ ordin: rumegătoarele-s un subordin al mamiferelor. în subordin (greșit în subordine), în al doilea ordin (rînd), supus altuĭa: comandant în subordin, creditor în subordin (creditor al altuĭ creditor).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!subórdin (subdiviziune a unui ordin) (su-bor-/sub-or-) s. n., pl. subórdine

subórdin (subdiviziune a unui ordin) s. n. (sil. mf. sub-), pl. subórdine

Intrare: subordin
  • silabație: sub-
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subordin
  • subordinul
  • subordinu‑
plural
  • subordine
  • subordinele
genitiv-dativ singular
  • subordin
  • subordinului
plural
  • subordine
  • subordinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)