9 definiții pentru subordine

Explicative DEX

subordine sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~ / E: sub1- + ordine cf fr sous-ordre] 1 (De obicei construit cu pp „în” sau „din”) Stare, situație de dependență, de subordonare față de cineva sau de ceva. 2 (Îla) În ~ Subordonat (1). 3 (Grm; rar) Raport de subordonare.

SUBORDINE s. f. (Numai în loc. adj.) În subordine (sau în subordinele cuiva) = de rang mai mic, supus altuia. Funcționar în subordine.

SUBORDINE s.f. În subordine(le cuiva) = inferior, de rang mai mic, sub conducerea cuiva. [< it. subordine].

SUBORDINE s. f. subordonare. ♦ în ~(le cuiva) = inferior, de rang mai mic, sub conducerea cuiva. (< it. subordine)

SUBORDINE ~ f.: În ~ (sau în ~le cuiva) supus unei persoane superioare în grad; sub ascultarea cuiva. /sub- + ordine

SUBORDIN, subordine, s. n. 1. Subdiviziune a unui ordin în sistematica științelor naturii. 2. (În loc. adj. și adv.) În subordine sau în subordinele cuiva = (aflat) într-un raport de subordonare față de cineva sau de ceva. – Sub1- + ordin (după fr. sous-ordre).

SUBORDIN, subordine, s. n. 1. Subdiviziune a unui ordin în sistematica științelor naturii. 2. (În loc. adj. și adv.) În subordine sau în subordinele cuiva = (aflat) într-un raport de subordonare față de cineva sau de ceva. – Sub1- + ordin (după fr. sous-ordre).

Ortografice DOOM

subordine (subordonare) (desp. su-bor-/sub-or-) s. f., g.-d. art. subordinii; pl. subordini

!subordine (subordonare) (su-bor-/sub-or-) s. f., g.-d. art. subordinii; pl. subordini

subordine (subordonare) s. f. (sil. mf. sub-) ordine

Intrare: subordine
subordine substantiv feminin
  • silabație: su-bor-, sub-or- info
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subordine
  • subordinea
plural
  • subordini
  • subordinile
genitiv-dativ singular
  • subordini
  • subordinii
plural
  • subordini
  • subordinilor
vocativ singular
plural
  • silabație: su-bor-din, sub-or-din info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subordin
  • subordinul
  • subordinu‑
plural
  • subordine
  • subordinele
genitiv-dativ singular
  • subordin
  • subordinului
plural
  • subordine
  • subordinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

subordine, subordinisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.