18 definiții pentru stâlp

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÂLP, stâlpi, s. m. 1. Lemn lung și gros, de obicei cioplit și fixat în pământ, care servește pentru a susține ceva; element masiv de construcție, cu lungimea mare în raport cu dimensiunile secțiunii, confecționat din lemn, din metal, din beton armat etc., care servește la susținerea unei clădiri, a unei instalații, a unui pod, a liniilor electrice aeriene, a antenelor etc. ◊ Expr. Stâlp de cafenea = persoană care își petrece timpul prin cafenele. ♦ Picior, coloană ornamentală la o mobilă (în special la pat). 2. Porțiune neexploatată dintr-un zăcământ, destinată susținerii tavanului unui abataj. 3. Fig. Persoană care constituie un sprijin, un reazem, un ajutor de bază pentru cineva. ◊ Stâlpul casei = capul familiei. – Din sl. stlŭpŭ.

STÂLP, stâlpi, s. m. 1. Lemn lung și gros, de obicei cioplit și fixat în pământ, care servește pentru a susține ceva; element masiv de construcție, cu lungimea mare în raport cu dimensiunile secțiunii, confecționat din lemn, din metal, din beton armat etc., care servește la susținerea unei clădiri, a unei instalații, a unui pod, a liniilor electrice aeriene, a antenelor etc. ◊ Expr. Stâlp de cafenea = persoană care își petrece timpul prin cafenele. ♦ Picior, coloană ornamentală la o mobilă (în special la pat). 2. Porțiune neexploatată dintr-un zăcământ, destinată susținerii tavanului unui abataj. 3. Fig. Persoană care constituie un sprijin, un reazem, un ajutor de bază pentru cineva. ◊ Stâlpul casei = capul familiei. – Din sl. stlŭpŭ.

stâlp sm [At: PSALT. HUR. 110v/13 / Pl: ~i, (înv) ~uri / E: vsl стлъпъ] 1 Lemn lung și gros, uneori cioplit, fixat în pământ pentru a susține ceva Si: bârnă, grindă, (îvp) pociarb, (pop) șarampoi2, (reg) bâlvan, șaf1, șaranț, soș, șteamp1 Vz: par1, parmai1. 2 (Pex) Element al construcției din lemn, fier, ciment, piatră etc., așezat vertical, servind la susținerea sau la ornamentarea unei clădiri, unui pod etc. Si: bârnă1 (1), grindă (1), (îvp) pociumb, (pop) șarampoi2, (reg) bâlvan, șaf1, șaranț, soș, șteamp1 Vz: coloană. 3 (Îs) ~ de telegraf (sau de telefon, electric etc.) Fiecare dintre stâlpii (1) așezați la o anumită distanță unul de altul, de care sunt fixate, pe suporturi izolatoare, firele telegrafice, telefonice, electrice, de radio etc. 4 (Îs) ~ de cafenea (sau de cabaret, de șantan etc.) Persoană care-și irosește viața în petreceri ușoare, fiind un obișnuit al anumitor localuri. 5 (Reg; îs) ~ de strugur Ciorchine de strugure. 6 (Îe) A fi (ori a sta sau a rămâne) ~ (de cremene ori de piatră) A fi (ori a sta sau a rămâne) pironit, împietrit (de spaimă, de mirare etc.) 7 Indicator de frontieră sau de hotar. 8 (Reg; spc) Par1 (din mijlocul clăii de fân). 9 (Îvr) Stindard (6). 10 (Reg; îs) ~ pentru găleți Prepeleac la stână. 11 Persoană care constituie un sprijin de căpetenie pentru cineva, mai ales pentru o colectivitate Si: personalitate, om de vază. 12 (Îs) ~ul casei (sau al familiei) Capul familiei. 13 (Îvr; îs) ~ul dughenei Proprietar al unei dughene. 14 Monument, de obicei în formă de coloană Si: columnă. 15 (Îvr) Turnul Babel. 16 (Reg; șîs ~ul mortului) Monumnent funerar (provizoriu) din lemn sau din piatră, în formă de cruce sau cu o cruce în vârf, care se așază la capul mortului. 17 (Pop; în practicile religiei ortodoxe; mpl; șîs ~ii morților) Fiecare din cele patru evanghelii pe care le citește preotul la slujbele pentru morți. 18 (Reg; în practicile religiei ortodoxe) Stare (3). 19 (Fig; de obicei urmat de determinări care arată felul) Coloană de foc, de fum, de lumină etc. care se înalță în sus. 20 (Pex) Trâmbă. 21 (Înv) Coloană (de cifre, într-un text). 22 (Îvr; fig) Sens. 23 (Min) Porțiune dintr-un zăcământ lăsată neexploatată pentru susținerea pereților galeriei. 24 (Min) Porțiune de substanță minerală utilă, în formă de prismă, cuprinsă între două galerii paralele și pregătită pentru exploatare. 25 (Înv; Mol) Unitate de măsură, de lungime variabilă, pentru pământ Vz: funie. 26 (Mol) Fiecare dintre cei patru stâlpișori (1) (doi dinainte și doi dinapoi) înfipți în tălpile războiului de țesut, în care se sprijină sulurile Si: (reg) braț1 (20), cujbă (8), ciocan (23), furcă (37), mână. 27 (Reg) Fiecare dintre cele două lemne pe care se reazemă perna morii. 28 (Reg; la joagăr) Fiecare din cele două laturi verticale ale jugului. 29 (Reg; la joagăr) Fiecare dintre cele două scânduri între care se mișcă jugul. 30 (Pes; șîs ~ii talianului) Fiecare dintre cei 16 piloți pe care este întins talianul. 31 (Reg; îs) ~ul din mijloc Stinghie (9). 32 (Îs) ~ul aripei Fiecare dintre cele patru doage mici, pe fundul unui vas de lemn, așezate între aripi și cele două doage din mijloc. 33 (Îs) ~ul mujlociu (sau din mijloc) Fiecare dintre cele patru doage din mijloc perpendiculare pe doaga cea mai lungă de pe fundul unui vas de lemn. 34 (Reg) Treaptă1. 35 (Îrg; șîs ~ul sau ~ii ușii) Ușor1 (1). 36 (Nav) Stanță1 (5). 37 (Îrg) Ram1. 38 (Îvr; pan) Braț, ramificație a unui obiect. 39 (Mun) Fiecare din cele două ramificații ale unei sobe țărănești de cărămidă prin care trec fumurile despărțite prin firidă. 40 (Reg) Canin (5). 41 (Înv; îs) ~ul lui Volta (sau ~ voltaic) Pilă electrică V pilă2. 42 (Ast; pop) Steaua-Polară V polar.

STÂLP ~i m. 1) Element de construcție, lung și gros, din lemn, din metal sau din beton armat, care, pus vertical, servește pentru a susține ceva. ~ de gard. ~ de telegraf.A sta ~ a sta drept și nemișcat. ~ de cafenea se spune despre o persoană care își petrece timpul mai mult prin cafenele. A pune (sau a țintui) la ~ul infamiei (sau rușinii) a condamna în public faptele urâte ale cuiva. ~ de hotar stâlp care indică o graniță. 2) fig. Persoană care constituie un sprijin pentru cineva sau ceva. ~ii societății.~ul casei susținătorul (capul) familiei. /<sl. stlupu

stâlp m. 1. tot ce servă a susține o clădire, o poartă, un pod; 2. fig. sprijin: boierii cei mari ca niște stâlpi ai țării; 3. fruntaș: stâlpii partidului; 4. pl. cele patru evanghelii ce se citesc înainte de înmormântare: să cheme pe moș popa să-i citească stâlpii ISP. [Slav. STLŬPŬ, coloană].

STÎLP, stîlpi, s. m. 1. Lemn lung și gros, de obicei cioplit și fixat în pămînt, care servește (mai ales în construcții) pentru a susține ceva; p. ext. orice element de construcție (de fier, de ciment, de piatră etc.) așezat vertical și servind la susținerea construcției (v. coloană). Coborîi în fața unei case curate, albe, cu cerdac larg, cu stîlpi de lemn. SADOVEANU, O. VIII 18. Cucoșii cîntau acum pe stîlpii porților, în prag și în toate părțile. CREANGĂ, P. 294. Se văzură niște palaturi strălucite de podoabe, încît la soare te puteai uita, dară la dînsele ba. Aurul cu care erau poleiți stîlpii și ciubucele de pe lîngă strașină licărea de-ți lua ochii. ISPIRESCU, L. 37. Basilica Ulpiană cu cinci rînduri de stîlpi de granit. ODOBESCU, S. III 72. Aci a întins podul Constantin pre stîlpi de piatră care stau încă în apă și dintre care se vede mai cu seamă unul. BOLLIAC, O. 273. ◊ Stîlp de telegraf (sau de telefon etc.) = fiecare dintre stîlpii de lemn așezați la o anumită distanță unul de altul, de care sînt prinse, pe niște izolatoare, firele telegrafice, telefonice, de radioficare etc. Se cațără pe un stîlp de telegraf. DUMITRIU, N. 59. Sus, pe-un stilp de telegraf, S-a oprit din zbor o cioară. TOPÎRCEANU, P. 200. ◊ Expr. A sta stîlp (de cremene) = a sta neclintit. Nu mai sta aicea stîlp, lîngă mine. SADOVEANU, O. VIII 213. Flăcăul a ridicat ciomagul în sus, dar n-a putut izbi, căci Baltag sta stîlp de cremene înaintea lui. SANDU-ALDEA, U. P. 10. A țintui (pe cineva) la stîlpul infamiei v. infamie. Stîlp de cafenea = persoană care-și petrece timpul prin cafenele. Se știa despre el că e un stîlp de cafenea și că-i place să se țină mai mult de biliard, decît de meserie. PAS, Z. I 205. Au de patrie, virtute, nu vorbește liberalul, De ai crede că viața-i e curată ca cristalul? Nici visezi că înainte-ți stă un stîlp de cafenele, Ce își rîde de-aste vorbe îngînîndu-le pe ele. EMINESCU, O. I 150. ♦ Indicator de frontieră, de hotar. Spre a se încredința dacă nu cumva stîlpii, pietrele sau hotarele au fost mutate. PAMFILE, A. R. 152. ♦ Suport la o mobilă, picior de pat. Paturile erau de o parte și de alta ale cămării... așezate pe patru stîlpi lucrați ca melcul și cu niște dungi de aur. ISPIRESCU, L. 251. ♦ Fig. Coloană (de fum, de praf, de foc etc.). Abia după ce stîlpul subțire de fum se ridică în înălțime, auziră cornul de pe munte. SADOVEANU, F. J. 376. Din cînd în cînd, vîntoasele se dau vîrtej, adună paie și frunze și praf, le ridică volbură naltă în aer, și se duce, se duce stîlpul, frămîntîndu-se peste cîmp. SLAVICI, O. I 268. Mihai mîndrul vine iară, Falnic ca un stîlp de pară. ALECSANDRI, P. A. 47. 2. Fig. Persoană care constituie un sprijin de căpetenie pentru o colectivitate; fruntaș, om de vază, personalitate proeminentă. Barbu Craioveanul, ban al Craiovei, unul din stîlpii vechii și puternicii familii a Pîrvuleștilor. VLAHUȚĂ, R. P. 84. Acel care-ți grăiește Boier e, stîlp al țării. ALECSANDRI, T. II 169. Toată țara îl plîngea... că au pierdut un stîlp carele sprijinea toate nevoile țării. BĂLCESCU, O. I 102. ◊ (În legătură cu colectivități) Poporul e stîlpul țării... fiecare părticică de pămînt e văpsită cu sîngele lui. RUSSO, O. 38. ◊ Stîlpul casei = capul familiei. Nici o brazdă de moșie nu s-a mai înstrăinat de cînd s-a făcut dînsul stîlpul casei. REBREANU, I. 49.

stîlp m. (bg. stŭlp, stŭlb, d. vsl. stlŭpŭ, stlŭbŭ, slŭpŭ, stîlp; ung. oszlop). Coloană (de zid, marmură, metal ș. a.): stîlpiĭ uneĭ bisericĭ. Par (stobor) gros care susține ceva: stîlpiĭ garduluĭ. Fig. Om pe care se sprijină alțiĭ, sprijin: stîlpu familiiĭ, partiduluĭ, țăriĭ. Loc de prohodire (V. pod). Pl. Cele patru evangheliĭ. Iron. Stîlp de cafenea, de berărie, om care-și petrece timpu tot în cafenea, în berărie. V. stanog.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STÂLP s. v. chingă, columnă, cracă, creangă, moș, ramură, stinghie, ușor.

STÂLP s. 1. v. grindă. 2. (CONSTR.) par, parmac. (~ la un pridvor.) 3. v. braț.

STÎLP s. 1. (CONSTR.) bîrnă, grindă, (înv. și pop.) pociumb, (pop.) șarampoi, (prin Olt. și Ban.) bălvan, (Transilv.) șaf, (Maram.) șaranț, (Transilv., Maram. și Bucov.) șoș, (Maram., Transilv., Ban. și Olt.) șteamp, (Olt., Ban. și Transilv.) ștenap. (~ din scheletul unei case.) 2. (CONSTR.) par, parmac. (~ la un pridvor.) 3. (TEHN.) braț, furcă, mînă, (reg.) ciocan, cujbă. (~ la războiul de țesut.)

stîlp s. v. CHINGĂ. COLUMNĂ. CRACĂ. CREANGĂ. MOȘ. RAMURĂ. STINGHIE. UȘOR.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

stîlp (-pi), s. m.1. Coloană, bară. – 2. Par, pripon. – 3. Cruce așezată pe mormînt. – 4. Sprijin, reazem. – 5. Stea, șef, personalitate de prim plan. – 6. Evanghelie care se citește la priveghi. Sl. stlŭpŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 369), cf. slov. stolp, ceh. sloup, sb., cr. stup (› stup). – Der. stîlpar, s. m. (veche monedă de aur), numită „dublă spaniolă” care reprezenta cele două coloane ale lui Hercule; stîlpare, s. f. (ramură cu frunze, ramură verde; ram de salcie din Duminica Floriilor), probabil rezultat din confuzia lui stîlp cu lat. stirps sau *stirpalis „ram” (Pușcariu 1645; Pușcariu, Dacor., I, 409; Tiktin; Bărbulescu, Arhiva, XXXV, 118; Candrea); stîlpi (var. înstîlpi), vb. (a stivui, a îngrămădi); stîlpnic, s. m. (pustnic), din sl. stlŭpinĭkŭ.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

stâlp, stâlpi s. n. 1. Element construit din lemn, metal sau beton înfipt în pământ, care susține ceva. 2. Fig. Persoană care constituie un sprijin de căpetenie pentru o colectivitate. 3. (Bis.) Cruce de lemn sau de metal, de dimensiuni mai mici, care se poartă înaintea carului mortuar și se pune la mormânt. 4. (La pl.) Rugăciuni însoțite de 11 sau 15 pericope evanghelice, care se citesc de preot înainte de slujba de înmormântare și separat de aceasta. – Din sl. stlŭpŭ.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pus la stâlpul infamiei expr. supus oprobriului public; acuzat.

stâlp de cafenea expr. (înv., peior.) persoană care își petrece timpul prin cafenele; parazit, pierde-vară.

Intrare: stâlp
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stâlp
  • stâlpul
  • stâlpu‑
plural
  • stâlpi
  • stâlpii
genitiv-dativ singular
  • stâlp
  • stâlpului
plural
  • stâlpi
  • stâlpilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stâlp, stâlpisubstantiv masculin

  • 1. Lemn lung și gros, de obicei cioplit și fixat în pământ, care servește pentru a susține ceva; element masiv de construcție, cu lungimea mare în raport cu dimensiunile secțiunii, confecționat din lemn, din metal, din beton armat etc., care servește la susținerea unei clădiri, a unei instalații, a unui pod, a liniilor electrice aeriene, a antenelor etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    diminutive: stâlpișor
    • format_quote Coborîi în fața unei case curate, albe, cu cerdac larg, cu stîlpi de lemn. SADOVEANU, O. VIII 18. DLRLC
    • format_quote Cucoșii cîntau acum pe stîlpii porților, în prag și în toate părțile. CREANGĂ, P. 294. DLRLC
    • format_quote Se văzură niște palaturi strălucite de podoabe, încît la soare te puteai uita, dară la dînsele ba. Aurul cu care erau poleiți stîlpii și ciubucele de pe lîngă strașină licărea de-ți lua ochii. ISPIRESCU, L. 37. DLRLC
    • format_quote Basilica Ulpiană cu cinci rînduri de stîlpi de granit. ODOBESCU, S. III 72. DLRLC
    • format_quote Aci a întins podul Constantin pre stîlpi de piatră care stau încă în apă și dintre care se vede mai cu seamă unul. BOLLIAC, O. 273. DLRLC
    • 1.1. Stâlp de telegraf (sau de telefon etc.) = fiecare dintre stâlpii de lemn așezați la o anumită distanță unul de altul, de care sunt prinse, pe niște izolatoare, firele telegrafice, telefonice, de radioficare etc. DLRLC NODEX
      • format_quote Se cațără pe un stîlp de telegraf. DUMITRIU, N. 59. DLRLC
      • format_quote Sus, pe-un stîlp de telegraf, S-a oprit din zbor o cioară. TOPÎRCEANU, P. 200. DLRLC
    • 1.2. Indicator de frontieră, de hotar. DLRLC NODEX
      • format_quote Spre a se încredința dacă nu cumva stîlpii, pietrele sau hotarele au fost mutate. PAMFILE, A. R. 152. DLRLC
    • 1.3. Picior, coloană ornamentală la o mobilă (în special la pat). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Paturile erau de o parte și de alta ale cămării... așezate pe patru stîlpi lucrați ca melcul și cu niște dungi de aur. ISPIRESCU, L. 251. DLRLC
    • 1.4. figurat Coloană (de fum, de praf, de foc etc.). DLRLC
      sinonime: coloană
      • format_quote Abia după ce stîlpul subțire de fum se ridică în înălțime, auziră cornul de pe munte. SADOVEANU, F. J. 376. DLRLC
      • format_quote Din cînd în cînd, vîntoasele se dau vîrtej, adună paie și frunze și praf, le ridică volbură naltă în aer, și se duce, se duce stîlpul, frămîntîndu-se peste cîmp. SLAVICI, O. I 268. DLRLC
      • format_quote Mihai mîndrul vine iară, Falnic ca un stîlp de pară. ALECSANDRI, P. A. 47. DLRLC
    • chat_bubble A sta stâlp (de cremene) = a sta neclintit. DLRLC NODEX
      • format_quote Nu mai sta aicea stîlp, lîngă mine. SADOVEANU, O. VIII 213. DLRLC
      • format_quote Flăcăul a ridicat ciomagul în sus, dar n-a putut izbi, căci Baltag sta stîlp de cremene înaintea lui. SANDU-ALDEA, U. P. 10. DLRLC
    • chat_bubble A țintui (sau a pune) (pe cineva) la stâlpul infamiei (sau rușinii) = a condamna în public faptele urâte ale cuiva. DLRLC NODEX
      sinonime: condamna
    • chat_bubble Stâlp de cafenea = persoană care își petrece timpul prin cafenele. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Se știa despre el că e un stîlp de cafenea și că-i place să se țină mai mult de biliard, decît de meserie. PAS, Z. I 205. DLRLC
      • format_quote Au de patrie, virtute, nu vorbește liberalul, De ai crede că viața-i e curată ca cristalul? Nici visezi că înainte-ți stă un stîlp de cafenele, Ce își rîde de-aste vorbe îngînîndu-le pe ele. EMINESCU, O. I 150. DLRLC
  • 2. Porțiune neexploatată dintr-un zăcământ, destinată susținerii tavanului unui abataj. DEX '09 DEX '98
  • 3. figurat Persoană care constituie un sprijin, un reazem, un ajutor de bază pentru cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Barbu Craioveanul, ban al Craiovei, unul din stîlpii vechii și puternicii familii a Pîrvuleștilor. VLAHUȚĂ, R. P. 84. DLRLC
    • format_quote Acel care-ți grăiește Boier e, stîlp al țării. ALECSANDRI, T. II 169. DLRLC
    • format_quote Toată țara îl plîngea... că au pierdut un stîlp carele sprijinea toate nevoile țării. BĂLCESCU, O. I 102. DLRLC
    • format_quote (cu sens) colectiv Poporul e stîlpul țării... fiecare părticică de pămînt e văpsită cu sîngele lui. RUSSO, O. 38. DLRLC
    • 3.1. Stâlpul casei = capul familiei. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Nici o brazdă de moșie nu s-a mai înstrăinat de cînd s-a făcut dînsul stîlpul casei. REBREANU, I. 49. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii