3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sturi v vz stura

storî [At: ȚICHINDEAL, F. 122/20 / V: (reg) sturî[1] / Pzi: ~răsc / E: ns cf lat extorrere „a arde tare (ceva)”] 1 vr (Îrg) A se chinui (10). 2 vr A se istovi. 3 vr (Reg; îe) A i se ~ cu cineva A i se urî. 4 vt (Fig; Olt; c. i. oameni; îf sturî) A seca2 (7). 5 vt (Îrg) A nimici. 6 vt (Olt; c.i. ființe) A stâlci (1). 7-8 vir (Reg) A muri1. 9 vt (Reg) A omorî. 10 vr (Fig) A se ruina. 11 vt (Ban; c. i. bani) A stoarce. 12 vt (Ban; c. i. oameni) A strânge (23). 13 vt (Trs; Olt; c. i. lucruri de mâncare; îf sturî) A lua fără milă, distrugând, rupând. 14 vt (Trs; Olt; pex; c. i. lucruri de mâncare; îf sturî) A stinge (1). 15 vt (Olt; îf sturî) A fura (1). corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

stur2[1] sn vz stuf

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

stur1 [At: PSALT. 306 / V: (reg) / Pl: ~i / E: stylus] 1 sm (Înv) Țurțur (de gheață). 2 sm (Pex) Promoroacă. 3 s (Înv) Sare de proastă calitate care nu se valorifică, abandonându-se în jurul minei. 4 sm (Trs; Olt) Zgură. 5 sm (Pex) Scrum (1). 6 sm (Înv) A se alege ~ și praf (de cineva) A se alege praful Vz praf. 7 sm (Îe) A se face ~ A se usca foarte tare. 8 s (Mar) Pojar. corectată

stura [At: SCRIBAN, D. / V: ~ri (reg, Pzi: 3 sturăsc), stori (Pzi: 3 storăsc) / Pzi: 3 ? / E: stur1] 1 vr (Mol; Olt; d. fulgii de zăpadă sau picăturile de ploaie) A se solidifica (1). 2 viim (Reg) A bruma (1). 3 viim (Trs; Buc; pex) A bura1.

storắsc v. tr. V. sturăsc.

stur m. (lat. stylus. V. stil). Ps. S. (148, 8). Hațeg. Țurțur. Meh. (Boc.). A se face stur, a se face sfarog, a se usca de tot (a înțepeni ca țurțuriĭ de gheată). Trans. Zgură.

sturắsc și storắsc, a -î v. tr. (lat. extorreo, prăjăesc de tot, extorresco, îs prăjit de tot Cp. cu stur și urăsc). Vest. Potopesc, prăpădesc, mănînc tot, nimicesc: acest flămînd a sturit tot (V. călăcănesc, tuflesc). Bat răŭ: l-a bătut de l-a sturit. V. refl. Solidific, învîrtoșez: fulgii se sturaŭ, și picĭoru nu se maĭ înfunda în zăpadă (NPl. Ceaur, 125). Mă afanisesc, mă prăpădesc, rămîn fără nimic: m’am sturit cu atîtea cheltuielĭ. A ți se sturî, a fi sătul (plictisit) pînă’n gît: mi s’a sturit cu asta (GrS. 1937, 180 și 191).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STUR s. v. țurțur, zgură.

STÚRĂ s. v. chiciură, promoroacă.

stu s. v. CHICIURĂ. PROMOROACĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

storî (-rắsc, -ít), vb. – (Banat) A dispărea, a pieri. Origine îndoielnică. După Candrea, din lat. *extorrêre.

stur (-ri), s. m.1. Țurțure, ciucure de gheață, promoroacă. – 2. Funingine. – 3. Stivă de sare de proastă calitate care se aruncă. – 4. (Trans.) Zgură. – Mr. stur „coloană”. Origine îndoielnică. Ar putea fi vorba de lat. stylus (Pușcariu 1664; Candrea), cf. alb. stülj. Cuvînt rar. Cf. tureatcă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

storî, storăsc, vb. IV 1. (refl.; înv. și reg.) a se chinui; a se istovi. 2. (fig.; reg.; despre oameni; în forma: sturî) a chinui, a cauza o durere insuportabilă, a seca, a epuiza (sufletește). 3. (înv. și reg.) a nimici. 4. (reg.; despre ființe) a stâlci, a bate zdravăn. 5. (reg.) a muri. 6. (reg.) a omorî. 7. (refl.; fig.; înv. și reg.) a se ruina. 8. (reg.; despre bani) a stoarce. 9. (reg.; despre oameni) a strânge, a aduna laolaltă. 10. (reg.; despre lucruri de mâncare; în forma: sturî) a lua fără milă, distrugând, rupând; a stinge. 11. (reg.; în forma: sturî) a fura.

stur s.m. 1. (înv. și reg.) țurțur de gheață; promoroacă. 2. (înv.) bucată de sare de proastă calitate, aruncată în jurul minei. 3. (reg.) zgură; scrum. 4. (reg.) pojar.

sturá, pers. 3 sg. stureáză, vb. I (reg.) 1. (refl.; despre fulgii de zăpadă sau picăturile de ploaie) a se solidifica; a îngheța. 2. (înv.) a bruma. 3. a bura.

sturî, sturăsc, vb. IV (reg.) V. storî.

arată toate definițiile

Intrare: storî
verb (VT410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • storî
  • storâre
  • storât
  • storâtu‑
  • storând
  • storându‑
singular plural
  • storăște
  • storaște
  • storâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • storăsc
(să)
  • storăsc
  • storam
  • storâi
  • storâsem
a II-a (tu)
  • storăști
(să)
  • storăști
  • storai
  • storâși
  • storâseși
a III-a (el, ea)
  • storăște
  • storaște
(să)
  • storască
  • stora
  • storî
  • storâse
plural I (noi)
  • storâm
(să)
  • storâm
  • storam
  • storârăm
  • storâserăm
  • storâsem
a II-a (voi)
  • storâți
(să)
  • storâți
  • storați
  • storârăți
  • storâserăți
  • storâseți
a III-a (ei, ele)
  • storăsc
(să)
  • storască
  • storau
  • storâ
  • storâseră
sturî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: stur
stur
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stur
  • sturul
  • sturu‑
plural
  • sturi
  • sturii
genitiv-dativ singular
  • stur
  • sturului
plural
  • sturi
  • sturilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stu
  • stura
plural
  • sturi
  • sturile
genitiv-dativ singular
  • sturi
  • sturii
plural
  • sturi
  • sturilor
vocativ singular
plural
Intrare: stura
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stura
  • sturare
  • sturat
  • sturatu‑
  • sturând
  • sturându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • sturea
(să)
  • stureze
  • stura
  • stură
  • sturase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
sturi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)