2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRUJÁN, strujeni, s. m. Tulpina porumbului cu frunze cu tot, după ce a fost tăiată de la pământ și s-au cules știuleții. – Struji + suf. -an.

STRUJÁN, strujeni, s. m. Tulpina porumbului cu frunze cu tot, după ce a fost tăiată de la pământ și s-au cules știuleții. – Struji + suf. -an.

strujan sm [At: I. IONESCU, B. C. 15/14 / V: tarj~, turj~ / Pl: ~jeni, (reg) ~i / E: ns cf struji] 1 Tulpină (sau fir) de porumb cu frunze cu tot, după ce a fost tăiată de la pământ și au fost culeși știuleții Si: cocean (1). 2 (Reg) „Buruiană mare”. 3 (Reg) Cotor de mătură uzată. 4 (Reg) Frunza verde a cepei.

STRUJÁN, strujeni, s. m. (Mold., Transilv.) Tulpina porumbului cu frunze cu tot, după ce a fost tăiată de la pămînt și s-au cules știuleții. V. cocean. Visam o pescuire minunată stînd cu ochii ațintiți asupra plutei de strujan. SADOVEANU, N. F. 53. Stau la masă vînătorii. Toți cu pușca lîngă geantă, Guralivi și orășeni, Pun o pată discordantă Pe căpița de strujeni. TOPÎRCEANU, P. 214. Și părul său de aur în crețuri lungi se lasă Ca pe strujanul verde un caier de mătasă. ALECSANDRI, O. 211. – Pl. și: strujani (GALAN, Z. R. 51, ȘEZ. IV 239).

STRUJÁN ~éni m. Tulpină de porumb cu tot cu frunze (și cu pănuși) după culegerea știuleților; hlujan; cioclej. /a struji + suf. ~an

strujan m. Mold. cocean al firului de porumb: părul său se lasă ca pe strujanul verde un caier de mătasă AL. [Tras din slovean STRUG, cotor].

struján (Mold.) și turján (Trans.) m. (ung. torzs, torzsa, strujan; törzs, trunchĭ). Cotor de popușoĭ: o colibă de strujenĭ (pl. în -enĭ, după cocean, -enĭ ș. a.). – În Trans. și tujlean și tuleŭ, în Mold. nord hluj, hlujan și cĭoclej, în sud cĭocan, în Munt. cocean.

sturjan[1] sm vz strujan

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

struján s. m., pl. strujéni

struján s. m., pl. strujéni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

struján, strujéni, s.m. (reg.) 1. tulpina porumbului cu frunze cu tot, după ce a fost tăiată de la pământ și s-au cules știuleții. 2. buruiană mare. 3. cotor de mătură uzată. 4. frunza verde a cepii.

Intrare: strujan
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strujan
  • strujanul
  • strujanu‑
plural
  • strujeni
  • strujenii
genitiv-dativ singular
  • strujan
  • strujanului
plural
  • strujeni
  • strujenilor
vocativ singular
plural
sturjan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ștrujan
ștrujan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

strujan sturjan

  • 1. Tulpina porumbului cu frunze cu tot, după ce a fost tăiată de la pământ și s-au cules știuleții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cioclej cocean hlujan 3 exemple
    exemple
    • Visam o pescuire minunată stînd cu ochii ațintiți asupra plutei de strujan. SADOVEANU, N. F. 53.
      surse: DLRLC
    • Stau la masă vînătorii. Toți cu pușca lîngă geantă, Guralivi și orășeni, Pun o pată discordantă Pe căpița de strujeni. TOPÎRCEANU, P. 214.
      surse: DLRLC
    • Și părul său de aur în crețuri lungi se lasă Ca pe strujanul verde un caier de mătasă. ALECSANDRI, O. 211.
      surse: DLRLC
  • comentariu Plural și: strujani.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • Struji + sufix -an.
    surse: DEX '09 DEX '98