STRUJAN, strujeni, s. m. (Mold., Transilv.) Tulpina porumbului cu frunze cu tot, după ce a fost tăiată de la pămînt și s-au cules știuleții. V. cocean. Visam o pescuire minunată stînd cu ochii ațintiți asupra plutei de strujan. SADOVEANU, N. F. 53. Stau la masă vînătorii. Toți cu pușca lîngă geantă, Guralivi și orășeni, Pun o pată discordantă Pe căpița de strujeni. TOPÎRCEANU, P. 214. Și părul său de aur în crețuri lungi se lasă Ca pe strujanul verde un caier de mătasă. ALECSANDRI, O. 211. – Pl. și: strujani (GALAN, Z. R. 51, ȘEZ. IV 239).