2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

strugurei m. pl. Bot. coacăză.

STRUGURÉL, strugurei, s. m. 1. Diminutiv al lui strugure; struguraș. 2. (Bot.; reg.; la pl.) Coacăze. – Strugure + suf. -el.

STRUGURÉL, strugurei, s. m. 1. Diminutiv al lui strugure; struguraș. 2. (Bot.; reg.; la pl.) Coacăze. – Strugure + suf. -el.

STRUGURÉL, strugurei, s. m. 1. Diminutiv al lui strugure. Mă mîna mama la vie... Să culeg la strugurei. HODOȘ, P. P. 70. Tăia, măre, strugurei Albi ca niște mielușei. TEODORESCU, P. P. 618. Strugurel bătut de piatră, Rău e doamne fără tată. JARNÍK-BÎRSEANU. D. 203. 2. (Regional, la pl.) Coacăze. Pomușoara... numită și coacăză, strugurei... este o tufă. ȘEZ. XV 108. – Pl. și: (neobișnuit, n.) strugurele (ALECSANDRI, P. A. 64).

struguráș m. și strugurél m., pl. eĭ. Strugure mic (de ex., de coacăze).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

strugurél s. m., pl. struguréi, art. struguréii

strugurél s. m., pl. struguréi, art. struguréii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRUGURÉI s. pl. v. coacăză.

STRUGURÉL s. v. ochii-șoricelului.

STRUGURÉL s. (BOT.) struguraș.

strugurel s. v. OCHII-ȘORICELULUI.

STRUGUREL s. (BOT.) struguraș.

Intrare: strugurei
substantiv masculin (M100)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • strugurei
  • strugureii
genitiv-dativ singular
plural
  • strugurei
  • strugureilor
vocativ singular
plural
Intrare: strugurel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strugurel
  • strugurelul
  • strugurelu‑
plural
  • strugurei
  • strugureii
genitiv-dativ singular
  • strugurel
  • strugurelului
plural
  • strugurei
  • strugureilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)