11 definiții pentru strugurel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRUGURÉL, strugurei, s. m. 1. Diminutiv al lui strugure; struguraș. 2. (Bot.; reg.; la pl.) Coacăze. – Strugure + suf. -el.

STRUGURÉL, strugurei, s. m. 1. Diminutiv al lui strugure; struguraș. 2. (Bot.; reg.; la pl.) Coacăze. – Strugure + suf. -el.

STRUGURÉL, strugurei, s. m. 1. Diminutiv al lui strugure. Mă mîna mama la vie... Să culeg la strugurei. HODOȘ, P. P. 70. Tăia, măre, strugurei Albi ca niște mielușei. TEODORESCU, P. P. 618. Strugurel bătut de piatră, Rău e doamne fără tată. JARNÍK-BÎRSEANU. D. 203. 2. (Regional, la pl.) Coacăze. Pomușoara... numită și coacăză, strugurei... este o tufă. ȘEZ. XV 108. – Pl. și: (neobișnuit, n.) strugurele (ALECSANDRI, P. A. 64).

struguráș m. și strugurél m., pl. eĭ. Strugure mic (de ex., de coacăze).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

strugurél s. m., pl. struguréi, art. struguréii

strugurél s. m., pl. struguréi, art. struguréii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRUGURÉL s. (BOT.) struguraș.

STRUGURÉL s. v. ochii-șoricelului.

STRUGUREL s. (BOT.) struguraș.

strugurel s. v. OCHII-ȘORICELULUI.

Intrare: strugurel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strugurel
  • strugurelul
  • strugurelu‑
plural
  • strugurei
  • strugureii
genitiv-dativ singular
  • strugurel
  • strugurelului
plural
  • strugurei
  • strugureilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)