strimta v vz strâmta

strămpt, ~ă a vz strâmt

strămt, ~ă a vz strâmt

strămta v vz strâmta

strâmpt, ~ă a vz strâmt

strâmpta v vz strâmta

strâmt, ~ă a [At: (a. 1521) IORGA. C. I. II, 230 / V: (îvp) ~rimt, (înv) ~rămpt, ~rămt, ~mpt, ~rimpt, (reg) ~ânt / Pl: ~mți, ~e / E: lat *strinctus (< stringo, -ere)] 1 (D. cavități, deschizături sau d. spații, încăperi etc. ori d. părți sau porțiuni ale acestora; îoc larg) Care are dimensiunea transversală (relativ) mică. 2 (D. căi de acces, d. locuri de trecere, d. ape, văi etc. sau d. părți ori porțiuni ale acestora) Care nu este (destul de) lat Si: îngust, mic, (rar) strâmtat² (1), (înv) strâmtorat (1). 3 (Îvr; îlav) Cu ~rimt Cu (mare) greutate. 4 (D. obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte ori d. părți ale acestora) Care este croit sau făcut, lipit (foarte mult) de corp sau pe o parte a acestuia ori pe picior. Vz colant. 5 (D. obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte ori d. părți ale acestora) Care a devenit insuficient de larg (față de dimensiunile inițiale ale unei persoane) și nu mai permite mișcarea liberă a corpului sau a unei părți a acestuia Si: strâns² (3). 6 (Înv; d. legături de alianță, de prietenie, de dragoste etc.) Strict (1) strâns². 7 (D. spații delimitate, d. încăperi, construcții, teritorii, așezări etc. sau d. părți ale acestora; îoc încăpător) Cu volum (extrem de) redus. 8 (D. spații delimitate, d. încăperi, construcții, teritorii, așezări etc. sau d. părți ale acestora; îoc încăpător) Care nu poate cuprinde mult. 9 (D. spații delimitate, d. încăperi, construcții, teritorii, așezări etc. sau d. părți ale acestora; îoc încăpător) În care nu încape mult Si: mic, necuprinzător, neîncăpător, nespațios, (îvr) strâmtoros. 10 (Îe) A fi ~ la minte sau a avea mintea ~ă A fi lipsit de inteligență. 11 (Reg; îe) A fi prea ~ la mațe A fi pus pe ceartă. 12 (Îae) A fi arțăgos. 13 (Fam; îe) A prinde (pe cineva) la ~ A profita de faptul că cineva se află într-un loc strâmt. 14 (Pex; îae) A profita de faptul că cineva se află în (mare) dificultate. 15 (Îae) A profita de ocazie. 16 (Îe) A fi (sau, înv, a aduce) la largul cuiva și la ~ul altcuiva A se găsi (sau a ajunge) într-o situație avantajoasă, profitând de situația dezavantajoasă în care se află (sau a ajuns) altcineva. 17 (Îvr; fig; d. viață, trai etc.) Sărac (40). 18 (Fig; d. oameni, d. medii sociale etc.) Care este lipsit de orizont larg, fiind preocupat de interese mărunte. 19 (Fig; d. oameni, d. medii sociale etc.) Care este lipsit de generozitate, de noblețe sufletească Si: meschin, mic. 20 (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care denotă lipsă de orizont larg, preocupări și interese mărunte. 21 (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care exprimă lipsă de generozitate, de noblețe sufletească Si: meschin, mic.

strâmta vtr [At: CORESI, EV. 306 / V: (îvp) ~rim~, (îrg) ~răm~, (înv) ~mpta, (reg) ~ânta / Pzi: ~t'ez / E: strâmt] 1-2 (Complementul sau subiectul indică deschizături, cavități, spații, încăperi etc. ori părți sau porțiuni ale acestora; îoc a se lărgi) A(-și) micșora dimensiunea transversală, care devine mai mică decât cea inițială sau obișnuită. 3-4 (Complementul sau subiectul indică traiecte, căi de acces, locuri de trecere, ape, văi etc. ori părți sau porțiuni ale acestora) A(-și) micșora distanța dintre laturi, maluri etc., devenind mai puțin lat sau larg decât a fost inițial sau decât este în mod obișnuit. 5-6 (Complementul sau subiectul indică malurile sau marginile unei ape sau părți ori porțiuni ale acestora) A (se) apropia (mult) unul de altul Si: (rar) a (se) strânge (45-46). 7-8 (Complementul sau subiectul indică malurile sau marginile unei ape sau părți ori porțiuni ale acestora) A (se) face (mai) strâmt Si: a (se) gâtui (3), a (se) îngusta, a (se) sugruma, (rar) a (se) strânge (45-46), (îvp) a (se) strâmtora (1-2). 9-10 (Complementul sau subiectul indică obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte) A face sau a deveni (foarte) strâns pe corp sau pe o parte a acestuia ori pe picior Si: a (se) îngusta. 11-12 (Îe) A ~ chinga pentru cineva) sau a i se ~ hamul (cuiva) A ține (sau a ajunge să fie ținut) în frâu Vz frâu. 13-14 (Complementul sau subiectul indică spații delimitate, încăperi, teritorii etc. sau părți ale acestora; îoc a se întinde) A face să devină sau a deveni necuprinzător, nespațios. 15-16 (Complementul sau subiectul indică spații delimitate, încăperi, teritorii etc. sau părți ale acestora; îoc a se întinde) A (se) face (mai) strâmt Si: a (se) micșora, a (se) reduce.

strânt, ~ă sf vz strâmt

strânta v vz strâmta

strimpt, ~ă a vz strâmt

strimt, ~ă a vz strâmt

STRIMT, -Ă adj. v. strîmt².

STRÎMT², -Ă, strîmți, -te, adj. 1. (În opoziție cu larg) Care nu este (destul de) larg, lipsit de lărgime; îngust. Mihai trage pe vizirul Sinan-pașa într-un loc strîmt, unde acesta nu-i putea pune împotrivă decît 1200 luptători. BĂLCESCU, O. I 29. ♦ Care nu este (destul de) lat, care are o lățime mică; îngust. Printre crengi scînteie stele, Farmec dînd cărării strîmte Și afară doar de ele Nime-n lume nu ne simte. EMINESCU, O. I 209. 2. (În opoziție cu încăpător) Care nu poate cuprinde mult, în care nu încape mult; neîncăpător. Mă plimbai puțin prin odaie și pentru-ntîia oară o găsii prea strîmtă. VLAHUȚĂ, O. A. 149. Săniuța, cuib de iarnă, e cam strîmtă pentru doi. ALECSANDRI, P. A. 114. ◊ Fig. Viscolul pustiirii a suflat pe acest pămînt... sîngele părinților în vinele strîmte ale strănepoților a secat. RUSSO, S. 147. 3. Fig. Lipsit de măreție sau de amploare; mărginit, redus, meschin. S-a supus prejudecăților și socotelilor strîmte, clocite într-o familie cu destin mediocru. C. PETRESCU, R. DR. 301. Trăind în cercul vostru strîmt Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece. EMINESCU, O. I 181. ◊ Expr. A fi strîmt la minte = a fi lipsit de inteligență. Bietul Costică! își zise în cele din urmă bătrînul. Băiat bun, păcat că-i strîmt la minte, cum a fost de cînd îl știu. REBREANU, R. I 257. – Variantă: (regional) strimt, -ă (SLAVICI, N. I 136) adj.

STRÎMTA, strîmtez, vb. I. 1. Tranz. (În opoziție cu lărgi) A face să fie mai puțin larg; a îngusta, a strînge. Pe un mal și pe celalt, două stînci se ridică înalte și drepte, strîmtînd atît de mult valea, încît Oltul, intrînd între ele, pare că a fost înghițit cu totul. BOGZA, C. O. 252. ◊ Refl. Valea se strîmtează deodată, lumina zilei se întunecă, iar dintr-o parte și alta pereții munților înaintează spre Olt. BOGZA, C. O. 251. 2. Refl. A deveni strîmt, neîncăpător. Locurile s-au strîmtat, lumea s-a înmulțit. I. IONESCU, D. 320.

STRÂMT ~tă (~ți, ~te) 1) Care are o lățime mai mică decât cea necesară; care nu este (destul de) lat; îngust. Punte ~tă. 2) Care are o lărgime mai mică decât cea necesară; care nu este (destul de) larg. Haină ~tă. Cameră ~tă. ◊ A fi ~ la minte a avea un intelect redus. /<lat. strinctus

A STRÂMTA ~ez tranz. A face să se strâmteze; a face (mai) strâmt; a îngusta. /Din strâmt

A SE STRÂMTA mă ~ez intranz. A deveni (mai) strâmt; a se reduce în lățime; a deveni mai puțin încăpător; a se îngusta; a se strânge. Haina s-a strâmtat. /Din strâmt

strâmt a. îngust. [Lat. STRICTUS (influențat de strânge)].

strâmtà v. a (se) face strâmt.

strimt, V. strîmt.

strîmt (est) și strimt (vest), -ă adj. (lat *strĭnctus, din strĭctus [part. d. stringere, a strînge], ca mrom. umtu față de unt, uns; it. stretto, pv. esțrech, fr. étroit, sp. estrecho, pg. estreito). îngust, nu larg: stradă strîmtă, ghete strîmte. Inimă saŭ minte strîmtă, incapabilă de ideĭ marĭ. – În Serbia strîmpt.

strîmtéz v. tr. (d. strîmt). Fac strîmt: a strîmta o haină, ghetele s’au strîmtat de ploaĭe.

strâmt¹ adj. m., pl. strâmți; f. strâmtă, pl. strâmte

strâmta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. strâmtez, 3 strâmtează; conj. prez. 1 sg. să strâmtez, 3 să strâmteze

strâmt¹ adj. m., pl. strâmți; f. strâmtă, pl. strâmte

strâmta (a ~) vb., ind. prez. 3 strâmtează

strâmt adj. m., pl. strâmți; f. sg. strâmtă, pl. strâmte

strâmta vb., ind. prez. 1 sg. strâmtez, 3 sg. și pl. strâmtează

strâmt, -tă; -ți, -te.

strâmtez.

strîmt (-tă), adj. – Îngust, strîns, bine legat. – Var. strîmpt, strimt. Mr., megl., istr. strimt. Lat. *strĭnctus, în loc de strĭctus < strĭngĕre, cu infixul nazal propagat pornind de la tema prezentului (Cihac, I, 267; Pușcariu 1659; Philippide, II, 655; REW 8305), cf. v. it. strinto, ven. strento, logud. istrintu, fr. étreint, alb. streite (Meyer, Alb. St., IV, 109). Pentru forma cu i, cf. Byck-Graur 21. Cf. strînge. Der. strîmta, vb. (a strînge, a îngusta); strîmtaș, s. m. (laț, ochi la hamuri prin care trec șleaurile); strîmtoare, s. f. (îngustime, strîmtime, necaz; loc îngust, defileu, trecătoare, braț de mare); strîmtură, s. f. (înv., defileu, trecătoare; înv., îngrădire); strimteală, s. f. (strîmtoare); strîmtora (var. strîmtori), vb. (a constrînge, a forța, a limita, a restrînge; a lăsa fără bani, a stoarce, a secătui); strîmtoreală, s. f. (jenă financiară, necaz).

AD AUGUSTA PER ANGUSTA (lat.) pe poteci strâmte (și abrupte se ajunge) la fapte mari – Hugo, „Hernani”, act. IV. Parola juraților. V. și Per aspera ad astra.

STRÂMT adj. v. meschin.

STRÂMT adj. 1. v. îngust. 2. îngust, mic, (înv.) strâmtorat. (O intrare ~; un spațiu ~.) 3. mic, necuprinzător, neîncăpător, nespațios. (Cameră ~.)

STRÂMTA vb. v. împuțina, micșora, reduce, restrânge, scădea.

STRÂMTA vb. 1. a îngusta. (A ~ o rochie.) 2. v. intra. 3. v. îngusta.

strîmt adj. v. MESCHIN.

STRÎMT adj. 1. îngust, strîns, (franțuzism) colant. (Pantaloni ~.) 2. îngust, mic, (înv.) strîmtorat. (O intrare ~; un spațiu ~.) 3. mic, necuprinzător, neîncăpător, nespațios. (Cameră ~.)

STRÎMTA vb. 1. a îngusta. (A ~ o rochie.) 2. a intra, a se strînge. (Pînza s-a ~ la apă.) 3. a se gîtui, a se îngusta, a se sugruma, (rar) a se subția, (înv. și reg.) a se strîmtora. (În acel loc valea se ~.)

strîmta vb. v. ÎMPUȚINA. MICȘORA. REDUCE. RESTRÎNGE. SCĂDEA.

Ad augusta per angusta (lat. „La rezultate strălucite se ajunge pe căi înguste, trudnice”), cu alte cuvinte: orice victorie, orice succes, nu se obține decît prin luptă, prin strădanii, prin înfrîngerea piedicilor aflate în cale. În acest sens, marele scriitor francez Victor Hugo, în piesa sa Hernani (actul IV), a întrebuințat acest dicton latin ca deviză a conjuraților. (Vezi și expresia apropiată: Per aspera ad astra). FOL.