stratagemă sf [At: (a. 1699) FN 80 / V: (înv) ~ghemă sf, strategem, ~tegim sn, ~tige~, ~tighe~, ~tighimă, ~tigimă sf / Pl: ~me / E: lat stratagema, fr stratagème. Strataghemă, stratighimă < ngr στρατήγημα] 1 Procedeu folosit în război pentru a înșela și a surprinde pe inamic Si: (îvr) strataghemată (1). 2 (Pan) Mijloc, procedeu ingenios (și necinstit), folosit pentru atingerea unui scop (de obicei pentru ieșirea dintr-o situație dificilă) Si: subterfugiu, șiretenie, șiretlic, tertip, truc¹, viclenie, vicleșug, (rar) șireție, (înv) marafet, măiestrie¹, (pop) solomchie, (îvr) strataghemată (2), (fam) chițibuș (3), cioacă¹ (28), manevră, mișcare, mutare, (rar; fam) merchez.

STRATAGEMĂ, stratageme, s. f. 1. Procedeu întrebuințat în război pentru a înșela și a surprinde pe inamic. Atunci Ciapanoglu, crezînd că sîntem putere mare și că fuga muscalilor era numai o stratagemă, s-a speriat și a luat-o la fugă spre Calafat. GHICA, S. 23. 2. Șiretlic, vicleșug, tertip. Trei sute cincizeci de cuvinte sau de locuțiuni, care toate înseamnă... o stratagemă, un vicleșug menit să întîrzie ceasul hotărîrii. C. PETRESCU, C. V. 93. Și mă bufnește și astăzi rîsul cînd mă gîndesc ce urmări hazlii a avut această stratagemă inconștientă a mea. HOGAȘ, DR. II 47.

STRATAGEMĂ s.f. 1. Manevră folosită în război pentru a înșela pe inamic. 2. Șiretlic, șiretenie, tertip, manieră ingenioasă. [Cf. fr. stratagème, it. stratagemma, lat., gr. strategema].

STRATAGEMĂ s. f. 1. manevră ingenioasă folosită în război pentru a înșela pe inamic. 2. șiretlic, vicleșug, tertip. (< fr. stratagème, lat., gr. stratagema)

STRATAGEMĂ ~e f. 1) mil. Manevră întreprinsă în vremea luptelor cu scopul de a dezorienta și a surprinde pe inamic. 2) Mijloc iscusit prin care se maschează realitatea; șiretlic; truc; tertip; șotie. [G.-D. stratagemei] /<lat. strategma, fr. strategeme

stratagemă f. 1. viclenie de râsboiu; 2. fig. fineță, subtilitate.

*stratagémă f., pl. e (fr. stratagème, lat. strategéma, d. vgr. stratégema). Manevră falsă p. a înșela un dușman în războĭ. Fig. Înșelăciune p. a prinde un adversar: stratagema polițiiĭ reuși. V. cacealma.

strataghemă sf vz stratagemă

strategem sn vz stratagemă

strategim sn vz stratagemă

stratigemă sf vz stratagemă

stratighemă sf vz stratagemă

stratighimă sf vz stratagemă

stratigimă sf vz stratagemă

stratagemă s. f., g.-d. art. stratagemei; pl. stratageme

stratagemă s. f., g.-d. art. stratagemei; pl. stratageme

stratagemă s. f., g.-d. art. stratagemei; pl. stratageme

STRATAGEMĂ s. subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleșug, (rar) șireție, (reg.) solomonie, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiță, chițibuș, manevră, merchez. (De ce ~ a uzat?)

STRATAGEMĂ s. subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleșug, (rar) șireție, (reg.) solomonie, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiță, chițibuș, manevră, merchez. (De ce ~ a uzat?)