2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂJUÍRE, străjuiri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a străjui; păzire, pază, veghe. ♦ Pândă. – V. strajă.

străjuire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~rej~ / Pl: ~ri / E: străjui] (Îvp) Pază.

STRĂJUÍRE, străjuiri, s. f. Faptul de a străjui; păzire, pază, veghe. ♦ Pândă. – V. strajă.

STRĂJUÍRE, străjuiri, s. f. Faptul de a străjui; păzire, pază, veghe. Cu străjuirea voastră era vai de pielea noastră! CREANGĂ, P. 269. În cetățuie se afla optsprezece plăieși, trimiși de ispravnicul de Neamțu pentru străjuire, în lipsa garnizoanei care era la Fălcii pe lîngă domnul Cantemir. NEGRUZZI, S. I 169. ◊ Fig. Peste tot și peste toate, se aprinse la răsărit, ca o candelă de străjuire, luna plină. HOGAȘ, M. N. 169. – Variantă: strejuíre (PISCUPESCU, O. 1) s. f.

STRĂJUÍ, străjuiesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A păzi, a apăra. 2. Intranz. (Adesea fig.) A sta de strajă, a veghea. 3. Tranz. Fig. A mărgini, a delimita ceva. [Var.: (reg.) strejuí vb. IV] – Strajă + suf. -ui.

STRĂJUÍ, străjuiesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A păzi, a apăra. 2. Intranz. (Adesea fig.) A sta de strajă, a veghea. 3. Tranz. Fig. A mărgini, a delimita ceva. [Var.: (reg.) strejuí vb. IV] – Strajă + suf. -ui.

STREJUÍ vb. IV v. străjui.

străjui [At: PSALT. HUR. 60v/25 / V: (îvp) ~rej~ / Pzi: ~esc / E: strajă + -ui] 1 vt (Îvp; fșa) A păzi. 2 vt (Pan) A pândi. 3 vt (Reg) A priveghea. 4 vr (Îvp) A se păzi. 5 vt (C. i. suprafețe, construcții etc.) A forma marginile, limitele Si: a delimita (1), a limita, a mărgini, a țărmuri Vz contura, încadra. 6 vt (Trs) A însăila.

STRĂJUÍ, străjuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A păzi. În noaptea aceea... o străjuia dorobanțul cu strașnică poruncă. SADOVEANU, O. VIII 229. Fata mea are să se culce desară, unde se culcă totdeauna, iară voi să mi-o străjuiți toată noaptea. CREANGĂ, P. 265. Odată intrînd, nu se mai putea înturna, căci porțile erau străjuite și păzitorii porunciți a nu lăsa să iasă nime. NEGRUZZI, S. I 150. ◊ Fig. Peste toate întinderile de la Pănoiu, domnea în seara asta o liniște adîncă, străjuită de lumini. MIHALE, O. 355. Calul mă aștepta la scară, lîngă pîlcul de salcîmi care străjuia casa. SADOVEANU, O. III 646. Luna-și picură argintul, Tremurîndu-l pe fereastră; Vede-atîta împăcare Străjuind căsuța noastră. GOGA, P. 87. 2. Intranz. A sta de strajă, a veghea. Eu străjuiesc aici, voi, pe la ferestre. GALACTION, O. I 53. După cină să sfătuiesc ei că n-ar fi bine să doarmă toți trei deodată, ci numai doi din ei, iar unul să meargă lîngă drum să străjuiască ca să nu li să-ntîmple ceva. RETEGANUL, P. II 70. ◊ Fig. De o parte și de alta a largului pridvor, doi tei străjuiau, rămuroși. CĂLINESCU, E. 49. În dosul împrejmuirii, un șir de plopi bătrîni străjuiau ca un front de ostași de gardă. REBREANU, R. I 78. În zarea asfințitului străjuiesc codrii arămii și din văzduh se lasă o liniște grea, posomorîtă și rece, ca o pîclă de toamnă. VLAHUȚĂ, O. A. I 145. 3. Tranz. Fig. A mărgini ceva. Fața... rotundă și brunată era străjuită din josul fiecărei urechi de cîte o mică pingea de păr castaniu. HOGAȘ, M. N. 32. – Variantă: strejuí (SANDU-ALDEA, U. P. 156, ODOBESCU, S. III 524, RUSSO, O. 50) vb. IV.

STREJUÍRE s. f. v. străjuire.

A STRĂJUÍ ~iésc 1. intranz. A sta de strajă; a veghea. 2. tranz. A avea sub strajă; a păzi. /strajă + suf. ~ui

strejuì v. a păzi: te oiu strejui toată noaptea CR.

străjuĭésc v. tr. (d. strajă, ca ung. istrazsalni, d. istrázsa, străjă). Păzesc, staŭ de pază: mînăstire străjuită de turnurĭ (ChN. 2, 115). – În vest și stre- (ChN. 1, 41).

strejár, strejuĭésc, V. străjer, străjuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

străjuíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. străjuírii; pl. străjuíri

străjuíre s. f., g.-d. art. străjuírii; pl. străjuíri

străjuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străjuiésc, imperf. 3 sg. străjuiá; conj. prez. 3 să străjuiáscă

străjuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străjuiésc, imperf. 3 sg. străjuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. străjuiáscă

străjui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străjuiesc, conj. străjuiască)

arată toate definițiile

Intrare: străjuire
străjuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străjuire
  • străjuirea
plural
  • străjuiri
  • străjuirile
genitiv-dativ singular
  • străjuiri
  • străjuirii
plural
  • străjuiri
  • străjuirilor
vocativ singular
plural
strejuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strejuire
  • strejuirea
plural
  • strejuiri
  • strejuirile
genitiv-dativ singular
  • strejuiri
  • strejuirii
plural
  • strejuiri
  • strejuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: străjui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • străjui
  • străjuire
  • străjuit
  • străjuitu‑
  • străjuind
  • străjuindu‑
singular plural
  • străjuiește
  • străjuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • străjuiesc
(să)
  • străjuiesc
  • străjuiam
  • străjuii
  • străjuisem
a II-a (tu)
  • străjuiești
(să)
  • străjuiești
  • străjuiai
  • străjuiși
  • străjuiseși
a III-a (el, ea)
  • străjuiește
(să)
  • străjuiască
  • străjuia
  • străjui
  • străjuise
plural I (noi)
  • străjuim
(să)
  • străjuim
  • străjuiam
  • străjuirăm
  • străjuiserăm
  • străjuisem
a II-a (voi)
  • străjuiți
(să)
  • străjuiți
  • străjuiați
  • străjuirăți
  • străjuiserăți
  • străjuiseți
a III-a (ei, ele)
  • străjuiesc
(să)
  • străjuiască
  • străjuiau
  • străjui
  • străjuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strejui
  • strejuire
  • strejuit
  • strejuitu‑
  • strejuind
  • strejuindu‑
singular plural
  • strejuiește
  • strejuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strejuiesc
(să)
  • strejuiesc
  • strejuiam
  • strejuii
  • strejuisem
a II-a (tu)
  • strejuiești
(să)
  • strejuiești
  • strejuiai
  • strejuiși
  • strejuiseși
a III-a (el, ea)
  • strejuiește
(să)
  • strejuiască
  • strejuia
  • strejui
  • strejuise
plural I (noi)
  • strejuim
(să)
  • strejuim
  • strejuiam
  • strejuirăm
  • strejuiserăm
  • strejuisem
a II-a (voi)
  • strejuiți
(să)
  • strejuiți
  • strejuiați
  • strejuirăți
  • strejuiserăți
  • strejuiseți
a III-a (ei, ele)
  • strejuiesc
(să)
  • strejuiască
  • strejuiau
  • strejui
  • strejuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

străjuire strejuire

  • 1. învechit popular Faptul de a străjui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pază păzire veghe 3 exemple
    exemple
    • Cu străjuirea voastră era vai de pielea noastră! CREANGĂ, P. 269.
      surse: DLRLC
    • În cetățuie se afla optsprezece plăieși, trimiși de ispravnicul de Neamțu pentru străjuire, în lipsa garnizoanei care era la Fălcii pe lîngă domnul Cantemir. NEGRUZZI, S. I 169.
      surse: DLRLC
    • figurat Peste tot și peste toate, se aprinse la răsărit, ca o candelă de străjuire, luna plină. HOGAȘ, M. N. 169.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi strajă
    surse: DEX '98 DEX '09

străjui strejui popular

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 6 exemple
    exemple
    • În noaptea aceea... o străjuia dorobanțul cu strașnică poruncă. SADOVEANU, O. VIII 229.
      surse: DLRLC
    • Fata mea are să se culce desară, unde se culcă totdeauna, iară voi să mi-o străjuiți toată noaptea. CREANGĂ, P. 265.
      surse: DLRLC
    • Odată intrînd, nu se mai putea înturna, căci porțile erau străjuite și păzitorii porunciți a nu lăsa să iasă nime. NEGRUZZI, S. I 150.
      surse: DLRLC
    • figurat Peste toate întinderile de la Pănoiu, domnea în seara asta o liniște adîncă, străjuită de lumini. MIHALE, O. 355.
      surse: DLRLC
    • figurat Calul mă aștepta la scară, lîngă pîlcul de salcîmi care străjuia casa. SADOVEANU, O. III 646.
      surse: DLRLC
    • figurat Luna-și picură argintul, Tremurîndu-l pe fereastră; Vede-atîta împăcare Străjuind căsuța noastră. GOGA, P. 87.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv adesea figurat A sta de strajă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: veghea 5 exemple
    exemple
    • Eu străjuiesc aici, voi, pe la ferestre. GALACTION, O. I 53.
      surse: DLRLC
    • După cină să sfătuiesc ei că n-ar fi bine să doarmă toți trei deodată, ci numai doi din ei, iar unul să meargă lîngă drum să străjuiască ca să nu li să-ntîmple ceva. RETEGANUL, P. II 70.
      surse: DLRLC
    • figurat De o parte și de alta a largului pridvor, doi tei străjuiau, rămuroși. CĂLINESCU, E. 49.
      surse: DLRLC
    • În dosul împrejmuirii, un șir de plopi bătrîni străjuiau ca un front de ostași de gardă. REBREANU, R. I 78.
      surse: DLRLC
    • În zarea asfințitului străjuiesc codrii arămii și din văzduh se lasă o liniște grea, posomorîtă și rece, ca o pîclă de toamnă. VLAHUȚĂ, O. A. I 145.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A mărgini, a delimita ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: delimita mărgini un exemplu
    exemple
    • Fața... rotundă și brunată era străjuită din josul fiecărei urechi de cîte o mică pingea de păr castaniu. HOGAȘ, M. N. 32.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Strajă + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98