16 definiții pentru străinătate streinătate striinătate strinătate strinitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂINĂTÁTE, străinătăți, s. f. 1. Țară, regiune situată dincolo de granițele propriei patrii. 2. Mediu străin în care se află cineva, departe de familie și de cunoscuți. [Pr.: stră-i-.Var.: (pop.) streinătáte s. f.] – Străin + suf. -ătate.

STRĂINĂTÁTE, străinătăți, s. f. 1. Țară, regiune situată dincolo de granițele propriei patrii. 2. Mediu străin în care se află cineva, departe de familie și de cunoscuți. [Pr.: stră-i-.Var.: (pop.) streinătáte s. f.] – Străin + suf. -ătate.

străinătate sf [At: NECULCE, L. 126 / V: (îvp) ~rei~, ~rii~, ~ri~, (reg) ~rinit~ / Pl: ~tăți, (pfm) ~ățuri / E: străin + -ătate] 1 Orice țară situată dincolo de granițele patriei cuiva. 2 Altă țară decât cea de baștină. 3 Ceea ce se află dincolo de teritoriul patriei cuiva. 4 (Înv) Pribegie. 5 (Îvp; csc) Grup de persoane care aparține ca origine altei țări decât cea în care se află. 6 Mulțime de străini. 7 Mediu străin, nefamiliar în care se află cineva, departe de familie și de ai săi. 8 (Pex) Singurătate (1).

STRĂINĂTÁTE, străinătăți, s. f. 1. Orice țară situată dincolo de granițele patriei. O telegramă a tatei m-a chemat o dată cu iarna în străinătate. C. PETRESCU, S. 121. Pe la anul 1846, Bălcescu, procurîndu-și mijloace bănești din familie, a pornit în străinătate, unde a petrecut aproape doi ani, citind și notînd tot ce a putut găsi în biblioteci și arhive. GHICA, S. A. 150. Martir iubite al libertății, Tu mori departe de-al tău pămînt! Mori trist pe țărmul străinătății Și noi te ducem l-al tău mormînt! ALECSANDRI, P. I 218. 2. Mediu străin în care se află cineva, departe de familie și de ai săi. O! străine, dragul meu, Mult amar te jălesc eu!... Neagră e străinătatea! Crudă e singurătatea! ALECSANDRI, P. I 114. Săracă străinătate, Mult ești plină de păcate Și n-am maică să mă cate, Nici n-am maică, nici n-am tată Pare c-am căzut din piatră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 173. – Variante: streinătáte (C. PETRESCU, Î. II 237, CREANGĂ, A. 152, ALEXANDRESCU, M. 395), strinitáte (MARIAN, Î. 127) s. f.

STRĂINĂTÁTE ~ăți f. 1) Țară, regiune sau loc care se află dincolo de hotarele patriei; țară străină. 2) Mediu în care se află cineva depărtat de familie, de prieteni și de cunoscuți. [G.-D. străinătății; Sil. -stră-i-] /străin + suf. ~ătate

străinătate f. țară străină: a pleca în străinătate.

străinătáte f. (d. străin). Țară străină: a pleca în străinătate. Străinime: zboară păsările toate de-atîta străinătate (Em.). – În vest stre-.

STREINĂTÁTE s. f. v. străinătate.

STREINĂTÁTE s. f. v. străinătate.

STREINĂTÁTE s. f. v. străinătate.

streinătate sf vz străinătate

striinătate sf vz străinătate

strinătate sf vz străinătate

strinitate sf vz străinătate

STRINITÁTE s. f. v. străinătate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

străinătáte (stră-i-) s. f., g.-d. art. străinătắții; pl. străinătắți

străinătáte s. f. (sil. stră-i-), g.-d. art. străinătății; pl. străinătăți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRĂINĂTÁTE s. v. exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire.

străinătate s. v. EXIL. EXILARE. PRIBEGIE. SURGHIUN. SURGHIUNIRE.

Intrare: străinătate
străinătate substantiv feminin
  • silabație: stră-i-
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străinătate
  • străinătatea
plural
  • străinătăți
  • străinătățile
genitiv-dativ singular
  • străinătăți
  • străinătății
plural
  • străinătăți
  • străinătăților
vocativ singular
plural
streinătate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • streinătate
  • streinătatea
plural
  • streinătăți
  • streinătățile
genitiv-dativ singular
  • streinătăți
  • streinătății
plural
  • streinătăți
  • streinătăților
vocativ singular
plural
striinătate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strinătate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strinitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strinitate
  • strinitatea
plural
  • strinități
  • strinitățile
genitiv-dativ singular
  • strinități
  • strinității
plural
  • strinități
  • strinităților
vocativ singular
plural

străinătate streinătate striinătate strinătate strinitate

  • 1. Țară, regiune situată dincolo de granițele propriei patrii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • O telegramă a tatei m-a chemat o dată cu iarna în străinătate. C. PETRESCU, S. 121.
      surse: DLRLC
    • Pe la anul 1846, Bălcescu, procurîndu-și mijloace bănești din familie, a pornit în străinătate, unde a petrecut aproape doi ani, citind și notînd tot ce a putut găsi în biblioteci și arhive. GHICA, S. A. 150.
      surse: DLRLC
    • Martir iubite al libertății, Tu mori departe de-al tău pămînt! Mori trist pe țărmul străinătății Și noi te ducem l-al tău mormînt! ALECSANDRI, P. I 218.
      surse: DLRLC
  • 2. Mediu străin în care se află cineva, departe de familie și de cunoscuți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • O! străine, dragul meu, Mult amar te jălesc eu!... Neagră e străinătatea! Crudă e singurătatea! ALECSANDRI, P. I 114.
      surse: DLRLC
    • Săracă străinătate, Mult ești plină de păcate Și n-am maică să mă cate, Nici n-am maică, nici n-am tată Pare c-am căzut din piatră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 173.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Străin + sufix -ătate.
    surse: DEX '98 DEX '09