străinătate sf [At: NECULCE, L. 126 / V: (îvp) ~rei~, ~rii~, ~ri~, (reg) ~rinit~ / Pl: ~tăți, (pfm) ~ățuri / E: străin + -ătate] 1 Orice țară situată dincolo de granițele patriei cuiva. 2 Altă țară decât cea de baștină. 3 Ceea ce se află dincolo de teritoriul patriei cuiva. 4 (Înv) Pribegie. 5 (Îvp; csc) Grup de persoane care aparține ca origine altei țări decât cea în care se află. 6 Mulțime de străini. 7 Mediu străin, nefamiliar în care se află cineva, departe de familie și de ai săi. 8 (Pex) Singurătate (1).