2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂDUÍRE, străduiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a se strădui și rezultatul ei. – V. strădui.

STRĂDUÍRE, străduiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a se strădui și rezultatul ei. – V. strădui.

străduire sf [At: ȘINCAI, HR. II, 267/10 / Pl: ~ri / E: strădui] (Asr) 1 Chinuire (1). 2 Depunere de eforturi deosebite (fizice, intelectuale etc.) pentru a realiza ceva Si: strădanie (2), strădănuire (2). 3 Străduință (3).

STRĂDUÍRE, străduiri, s. f. Faptul de a se strădui; strădanie.

STRĂDUÍ, străduiesc, vb. IV. Refl. A depune multe eforturi ca să realizeze ceva; a se sili, a se căzni. [Prez. ind. și: strắdui] – Din sl. stradati.

strădui [At: CORESI, TETR. 14 / V: (înv) stridii / Pzi: ~esc / E: slv страдати] 1 vi (Înv) A se chinui (8). 2 vr A face eforturi deosebite (fizice, intelectuale etc.) pentru a realiza ceva Si: a se canoni (3), a se căzni1 (9), a se chinui (10), a se forța (2), a se frământa (19), a se munci, a se necăji, a se sili, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, a-și da osteneala (Vz osteneală), a-și da silința (Vz silință), (îvp) a se osteni, (pop) a se sârgui, (îvr) a-și face silă (Vz silă), a se strădănui, (înv) a se învălui, a se năsli, a se osârdui, a se volnici, (reg) a se verpeli Vz: căuta, frământa, încerca, lupta, opinti.

STRĂDUÍ, străduiesc, vb. IV. Refl. A depune multe eforturi ca să realizeze ceva; a se sili, a se căzni. – Din sl. stradati.

STRĂDUÍ, străduiesc, vb. IV. Refl. A-și da toată silința sau osteneala, a stărui cu tot zelul, a se sili. Cît a fost vorba de cumpărat cinstit, cum știa că se cuvine, s-a străduit, a alergat, s-a luptat în toate felurile. REBREANU, R. II 69. Eu încă am fost calic... dar m-am străduit și nu m-am lăsat pînă am căpătat din ce să trăiesc. RETEGANUL, P. I 79. Blestemul o să izbească pe nepoata lui Moțoc, Care din cupa măririi s-a străduit să te-mbete. HASDEU, R. V. 157. Străduiește-te, bărbate, Ș-adună multe bucate, Că și eu m-oi strădui Pînă ce le-oi risipi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 454.

A SE STRĂDUÍ mă ~iésc intranz. A depune multă silință sau osteneală. /<sl. stradati

străduì v. a-și da silință mare, a se sârgui mult. [Slav. STRADAVATI, a suferi].

străduĭésc (mă) v. refl. (vsl. stradavati, stradati, a suferi, a se chinui). Rar. Mă chinuĭesc, mă căznesc, mă sforțez: m’am străduit mult pîn’am reușit. – Și strădănuĭésc (d. strădănie). V. mocoșesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

străduire (rar) s. f., g.-d. art. străduirii; pl. străduiri

străduíre s. f., g.-d. art. străduírii; pl. străduíri

!strădui (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă străduiesc, 3 sg. se străduiește, imperf. 1 sg. mă străduiam; conj. prez. 1 sg. să mă străduiesc, 3 să se străduiască; imper. 2 sg. afirm. străduiește-te; ger. străduindu-mă

strădui (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se străduiește / se străduie, imperf. 3 sg. se străduia; conj. prez. să se străduiască / să se străduie

străduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străduiésc, imperf. 3 sg. străduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. străduiáscă

strădui (ind. prez. 1 sg. străduiesc, conj. străduiască)

străduesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRĂDUÍRE s. v. caznă, chin, efort, forțare, muncă, osteneală, sforțare, silință, strădanie, străduință, trudă, zbatere.

străduire s. v. CAZNĂ. CHIN. EFORT. FORȚARE. MUNCĂ. OSTENEALĂ. SFORȚARE. SILINȚĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINȚĂ. TRUDĂ. ZBATERE.

STRĂDUÍ vb. v. chinui, suferi.

STRĂDUÍ vb. 1. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frământa, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sârgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osârdnici, a (se) osârdui, a se volnici, (fig.) a se sfărâma. (Se ~ ca să rezolve problema.) 2. a (se) lupta, a se sforța, a se sili. (Se ~ să împiedice răul.) 3. a căuta, a încerca, a se sili, (pop.) a cerca, a se munci, a se osteni, a se trudi. (~ te să fii amabil!) 4. a se forța, a încerca, a se sforța, a se sili. (Se ~ să-i câștige bunăvoința.)

STRĂDUI vb. 1. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osîrdnici, a (se) osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ ca să rezolve problema.) 2. a (se) lupta, a se sforța, a se sili. (Se ~ să împiedice răul.) 3. a căuta, a încerca, a se sili, (pop.) a cerca, a se munci, a se osteni, a se trudi. (~-te să fii amabil!) 4. a încerca, a se sforța, a se sili. (Se ~ să-i cîștige bunăvoința.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BREVIS ESSE LABORO, OBSCURUS FIO (lat.) mă străduiesc să fiu scurt și devin obscur – Horațiu, „Ars poetica”, 25. O exprimare prea concisă devine uneori neclară.

Intrare: străduire
străduire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străduire
  • străduirea
plural
  • străduiri
  • străduirile
genitiv-dativ singular
  • străduiri
  • străduirii
plural
  • străduiri
  • străduirilor
vocativ singular
plural
Intrare: strădui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strădui
  • străduire
  • străduit
  • străduitu‑
  • străduind
  • străduindu‑
singular plural
  • străduiește
  • străduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • străduiesc
(să)
  • străduiesc
  • străduiam
  • străduii
  • străduisem
a II-a (tu)
  • străduiești
(să)
  • străduiești
  • străduiai
  • străduiși
  • străduiseși
a III-a (el, ea)
  • străduiește
(să)
  • străduiască
  • străduia
  • strădui
  • străduise
plural I (noi)
  • străduim
(să)
  • străduim
  • străduiam
  • străduirăm
  • străduiserăm
  • străduisem
a II-a (voi)
  • străduiți
(să)
  • străduiți
  • străduiați
  • străduirăți
  • străduiserăți
  • străduiseți
a III-a (ei, ele)
  • străduiesc
(să)
  • străduiască
  • străduiau
  • strădui
  • străduiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strădui
  • străduire
  • străduit
  • străduitu‑
  • străduind
  • străduindu‑
singular plural
  • străduie
  • străduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strădui
(să)
  • strădui
  • străduiam
  • străduii
  • străduisem
a II-a (tu)
  • strădui
(să)
  • strădui
  • străduiai
  • străduiși
  • străduiseși
a III-a (el, ea)
  • străduie
(să)
  • străduie
  • străduia
  • strădui
  • străduise
plural I (noi)
  • străduim
(să)
  • străduim
  • străduiam
  • străduirăm
  • străduiserăm
  • străduisem
a II-a (voi)
  • străduiți
(să)
  • străduiți
  • străduiați
  • străduirăți
  • străduiserăți
  • străduiseți
a III-a (ei, ele)
  • străduie
(să)
  • străduie
  • străduiau
  • strădui
  • străduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

străduire, străduirisubstantiv feminin

  • 1. rar Acțiunea de a se strădui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: strădanie
etimologie:
  • vezi strădui DEX '98 DEX '09

strădui, străduiesc / strădui, străduiverb

  • 1. A depune multe eforturi ca să realizeze ceva; a se sili, a se căzni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cît a fost vorba de cumpărat cinstit, cum știa că se cuvine, s-a străduit, a alergat, s-a luptat în toate felurile. REBREANU, R. II 69. DLRLC
    • format_quote Eu încă am fost calic... dar m-am străduit și nu m-am lăsat pînă am căpătat din ce să trăiesc. RETEGANUL, P. I 79. DLRLC
    • format_quote Blestemul o să izbească pe nepoata lui Moțoc, Care din cupa măririi s-a străduit să te-mbete. HASDEU, R. V. 157. DLRLC
    • format_quote Străduiește-te, bărbate, Ș-adună multe bucate, Că și eu m-oi strădui Pînă ce le-oi risipi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 454. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.