2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂDUÍRE, străduiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a se strădui și rezultatul ei. – V. strădui.

STRĂDUÍRE, străduiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a se strădui și rezultatul ei. – V. strădui.

STRĂDUÍRE, străduiri, s. f. Faptul de a se strădui; strădanie.

STRĂDUÍ, străduiesc, vb. IV. Refl. A depune multe eforturi ca să realizeze ceva; a se sili, a se căzni. [Prez. ind. și: strắdui] – Din sl. stradati.

STRĂDUÍ, străduiesc, vb. IV. Refl. A depune multe eforturi ca să realizeze ceva; a se sili, a se căzni. – Din sl. stradati.

STRĂDUÍ, străduiesc, vb. IV. Refl. A-și da toată silința sau osteneala, a stărui cu tot zelul, a se sili. Cît a fost vorba de cumpărat cinstit, cum știa că se cuvine, s-a străduit, a alergat, s-a luptat în toate felurile. REBREANU, R. II 69. Eu încă am fost calic... dar m-am străduit și nu m-am lăsat pînă am căpătat din ce să trăiesc. RETEGANUL, P. I 79. Blestemul o să izbească pe nepoata lui Moțoc, Care din cupa măririi s-a străduit să te-mbete. HASDEU, R. V. 157. Străduiește-te, bărbate, Ș-adună multe bucate, Că și eu m-oi strădui Pînă ce le-oi risipi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 454.

A SE STRĂDUÍ mă ~iésc intranz. A depune multă silință sau osteneală. /<sl. stradati

străduì v. a-și da silință mare, a se sârgui mult. [Slav. STRADAVATI, a suferi].

străduĭésc (mă) v. refl. (vsl. stradavati, stradati, a suferi, a se chinui). Rar. Mă chinuĭesc, mă căznesc, mă sforțez: m’am străduit mult pîn’am reușit. – Și strădănuĭésc (d. strădănie). V. mocoșesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

străduíre (rar) s. f., g.-d. art. străduírii; pl. străduíri

străduíre s. f., g.-d. art. străduírii; pl. străduíri

străduí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se străduiéște / se strắduie, imperf. 3 sg. se străduiá; conj. prez. să se străduiáscă / să se strắduie

străduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străduiésc, imperf. 3 sg. străduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. străduiáscă

strădui (ind. prez. 1 sg. străduiesc, conj. străduiască)

străduesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRĂDUÍRE s. v. caznă, chin, efort, forțare, muncă, osteneală, sforțare, silință, strădanie, străduință, trudă, zbatere.

străduire s. v. CAZNĂ. CHIN. EFORT. FORȚARE. MUNCĂ. OSTENEALĂ. SFORȚARE. SILINȚĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINȚĂ. TRUDĂ. ZBATERE.

STRĂDUÍ vb. 1. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frământa, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sârgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osârdnici, a (se) osârdui, a se volnici, (fig.) a se sfărâma. (Se ~ ca să rezolve problema.) 2. a (se) lupta, a se sforța, a se sili. (Se ~ să împiedice răul.) 3. a căuta, a încerca, a se sili, (pop.) a cerca, a se munci, a se osteni, a se trudi. (~ te să fii amabil!) 4. a se forța, a încerca, a se sforța, a se sili. (Se ~ să-i câștige bunăvoința.)

STRĂDUÍ vb. v. chinui, suferi.

STRĂDUI vb. 1. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osîrdnici, a (se) osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ ca să rezolve problema.) 2. a (se) lupta, a se sforța, a se sili. (Se ~ să împiedice răul.) 3. a căuta, a încerca, a se sili, (pop.) a cerca, a se munci, a se osteni, a se trudi. (~-te să fii amabil!) 4. a încerca, a se sforța, a se sili. (Se ~ să-i cîștige bunăvoința.)

strădui vb. v. CHINUI. SUFERI.

arată toate definițiile

Intrare: străduire
străduire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străduire
  • străduirea
plural
  • străduiri
  • străduirile
genitiv-dativ singular
  • străduiri
  • străduirii
plural
  • străduiri
  • străduirilor
vocativ singular
plural
Intrare: strădui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strădui
  • străduire
  • străduit
  • străduitu‑
  • străduind
  • străduindu‑
singular plural
  • străduiește
  • străduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • străduiesc
(să)
  • străduiesc
  • străduiam
  • străduii
  • străduisem
a II-a (tu)
  • străduiești
(să)
  • străduiești
  • străduiai
  • străduiși
  • străduiseși
a III-a (el, ea)
  • străduiește
(să)
  • străduiască
  • străduia
  • strădui
  • străduise
plural I (noi)
  • străduim
(să)
  • străduim
  • străduiam
  • străduirăm
  • străduiserăm
  • străduisem
a II-a (voi)
  • străduiți
(să)
  • străduiți
  • străduiați
  • străduirăți
  • străduiserăți
  • străduiseți
a III-a (ei, ele)
  • străduiesc
(să)
  • străduiască
  • străduiau
  • strădui
  • străduiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strădui
  • străduire
  • străduit
  • străduitu‑
  • străduind
  • străduindu‑
singular plural
  • străduie
  • străduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strădui
(să)
  • strădui
  • străduiam
  • străduii
  • străduisem
a II-a (tu)
  • strădui
(să)
  • strădui
  • străduiai
  • străduiși
  • străduiseși
a III-a (el, ea)
  • străduie
(să)
  • străduie
  • străduia
  • strădui
  • străduise
plural I (noi)
  • străduim
(să)
  • străduim
  • străduiam
  • străduirăm
  • străduiserăm
  • străduisem
a II-a (voi)
  • străduiți
(să)
  • străduiți
  • străduiați
  • străduirăți
  • străduiserăți
  • străduiseți
a III-a (ei, ele)
  • străduie
(să)
  • străduie
  • străduiau
  • strădui
  • străduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)