3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÓPĂ s.f. (Mar.) Dispozitiv de siguranță care blochează lanțurile folosite la bordul navelor. [Cf. engl. stopper].

STÓPĂ s. f. dispozitiv care blochează virarea lanțului ancorei sau o parâmă de sârmă la bordul navelor. (< engl. stopper)

STOPÁ1, stopez, vb. I. Intranz. (Despre vehicule) A se opri. ♦ Tranz. A opri din mers un vehicul. – Din fr. stopper.

STOPÁ1, stopez, vb. I. Intranz. (Despre vehicule) A se opri. ♦ Tranz. A opri din mers un vehicul. – Din fr. stopper.

STOPÁ2, stopez, vb. I. Tranz. A repara o țesătură rărită sau ruptă, imitând modelul țesăturii, astfel încât să nu se mai distingă locul reparat. – Din fr. stopper.

STOPÁ2, stopez, vb. I. Tranz. A repara o țesătură rărită sau ruptă, imitând modelul țesăturii, astfel încât să nu se mai distingă locul reparat. – Din fr. stopper.

STOPÁ1, stopez, vb. I. Intranz. (Despre vehicule) A se opri. Expresul de Moscova a apărut vijelios prin perdeaua de ploaie, ud și cu geamurile aburite. A stopat brusc, destinzîndu-se din arcuri și pufuind pe nări. SAHIA, U.R.S.S. 5. Frînele scîrțîiră cu oftări ruginite și mașina stopă scurt în țipetele doamnei din fund. REBREANU, R. II 32. ♦ Tranz. (Cu privire la vehicule) A opri. Andrei Hurdea, care era la volan, stopă mașina. MIHALE, O. 72. ◊ Absol. Șoferul... întoarse automobilul cu botul spre un drum lateral. Stopă, opri motorul, sări jos și se depărtă să fumeze o țigară pe marginea șanțului. C. PETRESCU, A. 364.

STOPÁ2, stopez, vb. I. Tranz. A repara o stofă ruptă, făcînd o țesătură sau aplicînd un petic care imită întocmai modelul țesăturii.

STOPÁ2 vb. I. tr. A repara fin o stofă țesând firele rupte. [< fr. stopper].

STOPÁ1 vb. I. 1. intr., tr. A (se) opri (o mișcare, o acțiune). ♦ (Despre vehicule) A (se) opri. 2. tr. A opri mingea (cu piciorul la fotbal) sau pucul (la hochei). [Cf. fr. stopper, engl. stop].

STOPÁ2 vb. tr. a repara fin o stofă țesând firele rupte. (< fr. stopper, germ. stoppen)

STOPÁ1 vb. I. intr., tr. a (se) opri (o mișcare, o acțiune). ◊ (despre vehicule) a (se) opri. II. tr. a opri mingea (cu piciorul, la fotbal) sau pucul (la hochei). (< fr. stopper)

A STOPÁ1 ~éz 1. intranz. (despre vehicule, mecanisme etc.) A se opri din mers. 2. tranz. A face să-și întrerupă mișcarea. /<fr. stopper

A STOPÁ2 ~éz tranz. (ciorapi, tricouri etc.) A repara, prinzând ochiurile scăpate și oprind deșirarea, destrămarea lor. /<fr. stopper

*stopéz v. intr. (fr. stopper, a. î., d. engl. to stop, care vine d. vfr. estoper, nfr. étouper, a astupa cu cîlț, étoupe, lat. stŭppa, cîlț. V. stupă). Barb. Mă opresc, staŭ (vorbind de vapoare, trenurĭ ș. a.): vaporu a stopat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stopá (a ~) vb., ind. prez. 3 stopeáză

stopá (a opri; a repara o țesătură) vb., ind. prez. 1 sg. stopéz, 3 sg. și pl. stopeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STOPÁ vb. a (se) opri. (Mașina ~ brusc.)

STOPA vb. a (se) opri. (Mașina ~ brusc.)

Intrare: stopă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sto
  • stopa
plural
  • stope
  • stopele
genitiv-dativ singular
  • stope
  • stopei
plural
  • stope
  • stopelor
vocativ singular
plural
Intrare: stopa (opri)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stopa
  • stopare
  • stopat
  • stopatu‑
  • stopând
  • stopându‑
singular plural
  • stopea
  • stopați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stopez
(să)
  • stopez
  • stopam
  • stopai
  • stopasem
a II-a (tu)
  • stopezi
(să)
  • stopezi
  • stopai
  • stopași
  • stopaseși
a III-a (el, ea)
  • stopea
(să)
  • stopeze
  • stopa
  • stopă
  • stopase
plural I (noi)
  • stopăm
(să)
  • stopăm
  • stopam
  • stoparăm
  • stopaserăm
  • stopasem
a II-a (voi)
  • stopați
(să)
  • stopați
  • stopați
  • stoparăți
  • stopaserăți
  • stopaseți
a III-a (ei, ele)
  • stopea
(să)
  • stopeze
  • stopau
  • stopa
  • stopaseră
Intrare: stopa (repara)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stopa
  • stopare
  • stopat
  • stopatu‑
  • stopând
  • stopându‑
singular plural
  • stopea
  • stopați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stopez
(să)
  • stopez
  • stopam
  • stopai
  • stopasem
a II-a (tu)
  • stopezi
(să)
  • stopezi
  • stopai
  • stopași
  • stopaseși
a III-a (el, ea)
  • stopea
(să)
  • stopeze
  • stopa
  • stopă
  • stopase
plural I (noi)
  • stopăm
(să)
  • stopăm
  • stopam
  • stoparăm
  • stopaserăm
  • stopasem
a II-a (voi)
  • stopați
(să)
  • stopați
  • stopați
  • stoparăți
  • stopaserăți
  • stopaseți
a III-a (ei, ele)
  • stopea
(să)
  • stopeze
  • stopau
  • stopa
  • stopaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

stopa (opri)

  • 1. intranzitiv (Despre vehicule) A se opri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Expresul de Moscova a apărut vijelios prin perdeaua de ploaie, ud și cu geamurile aburite. A stopat brusc, destinzîndu-se din arcuri și pufuind pe nări. SAHIA, U.R.S.S. 5.
      surse: DLRLC
    • Frînele scîrțîiră cu oftări ruginite și mașina stopă scurt în țipetele doamnei din fund. REBREANU, R. II 32.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A opri din mers un vehicul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
      exemple
      • Andrei Hurdea, care era la volan, stopă mașina. MIHALE, O. 72.
        surse: DLRLC
      • absolut Șoferul... întoarse automobilul cu botul spre un drum lateral. Stopă, opri motorul, sări jos și se depărtă să fumeze o țigară pe marginea șanțului. C. PETRESCU, A. 364.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A face să-și întrerupă mișcarea.
    surse: NODEX
    • 2.1. A opri mingea (cu piciorul la fotbal) sau pucul (la hochei).
      surse: DN

etimologie:

stopa (repara)

  • 1. tranzitiv A repara o țesătură rărită sau ruptă, imitând modelul țesăturii, astfel încât să nu se mai distingă locul reparat.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: