9 definiții pentru stopa (repara)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STOPA2, stopez, vb. I. Tranz. A repara o țesătură rărită sau ruptă, imitând modelul țesăturii, astfel încât să nu se mai distingă locul reparat. – Din fr. stopper.
STOPA2, stopez, vb. I. Tranz. A repara o țesătură rărită sau ruptă, imitând modelul țesăturii, astfel încât să nu se mai distingă locul reparat. – Din fr. stopper.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stopa2 vt [At: DL / Pzi: ~pez / E: fr stopper] (C. i. deșirături, rupturi etc. ale unei țesături, ale unei confecții din țesături etc.; pex) A repara fin, manual sau mecanic, imitând modelul țesăturii, unele țesături, confecții etc. cu deșirături sau rupturi..
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STOPA2, stopez, vb. I. Tranz. A repara o stofă ruptă, făcînd o țesătură sau aplicînd un petic care imită întocmai modelul țesăturii.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STOPA2 vb. I. tr. A repara fin o stofă țesînd firele rupte. [< fr. stopper].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STOPA2 vb. tr. a repara fin o stofă țesând firele rupte. (< fr. stopper, germ. stoppen)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A STOPA2 ~ez tranz. (ciorapi, tricouri etc.) A repara, prinzând ochiurile scăpate și oprind deșirarea, destrămarea lor. /<fr. stopper
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stopa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. stopez, 3 stopează; conj. prez. 1 sg. să stopez, 3 să stopeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stopa (a ~) vb., ind. prez. 3 stopează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stopa (a opri; a repara o țesătură) vb., ind. prez. 1 sg. stopez, 3 sg. și pl. stopează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
stopa, stopezverb
- 1. A repara o țesătură rărită sau ruptă, imitând modelul țesăturii, astfel încât să nu se mai distingă locul reparat. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- stopper DEX '09 DEX '98 DN