2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÓLĂ, stole, s. f. 1. Rochie largă și lungă până în pământ, care se strângea pe corp cu două cordoane, unul pe sub sâni, altul deasupra șoldurilor, purtată de matroanele romane. 2. Orar1 pe care îl poartă preoții catolici în timpul oficierii serviciului religios. – Din it., fr., lat. stola.

STÓLĂ, stole, s. f. 1. Rochie largă și lungă până în pământ, care se strângea pe corp cu două cordoane, unul pe sub sâni, altul deasupra șoldurilor, purtată de matroanele romane. 2. Un fel de orar1 pe care îl poartă preoții catolici în timpul slujbei religioase. – Din it., fr., lat. stola.

STÓLĂ, stole, s. f. Ornament bisericesc în formă de fîșie lungă, pe care îl poartă pe după gît preoții catolici cînd slujesc și ale cărui capete atîrnă de ambele părți ale pieptului. V. orar2. Oameni... care nu au nici țimară, nici stolă. NEGRUZZI, S. III 405.

STÓLĂ s.f. 1. Rochie largă, căzând în falduri și încinsă cu două brâuri, pe care o purtau peste tunică matroanele romane. 2. Ornament de forma unei fâșii lungi, purtat pe după gât de preoții catolici la slujbă. [< it., fr., lat. stola].

-STÓLĂ2 elem. „dilatație, alungire”. (< fr. -stole, cf. gr. stellein, a echipa)

STÓLĂ1 s. f. 1. rochie largă, căzând în falduri și încinsă cu două brâuri, pe care o purtau peste tunică matroanele romane. 2. ornament de forma unei fâșii lungi, purtat pe după gât de preoții catolici la slujbă. (< it., fr., lat. stola)

STÓLĂ ~e f. 1) Rochie largă și lungă până la pământ, încinsă cu două cordoane, purtată de matroanele romane. 2) Fâșie lungă și îngustă, ornamentată, purtată pe după gât de preoții catolici în timpul slujbei. /<lat. stola


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stólă s. f., g.-d. art. stólei; pl. stóle

stólă s. f., g.-d. art. stólei; pl. stóle


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

stólă (-le), s. f.1. Un anumit fel de rochie purtată de matroanele romane. – 2. Un veșmînt preoțesc. It. stola, din gr. στολή „podoabă”. De la aceeași rădăcină provin stolisi (var. stolui, stoli), vb. (a orna, a împodobi), din ngr. στολίζω (Gáldi 257) și stolui, vb. (a înmuia pielea cu mijloace mecanice).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

stólă, stóle, s.f. (înv.) strat.

-STOLĂ „dilatație, alungire”. ◊ gr. stello, ein „a arma, a echipa” > fr. -stole, germ. id., engl. id. > rom. -stolă.

Intrare: stolă (subst.)
stolă (subst.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sto
  • stola
plural
  • stole
  • stolele
genitiv-dativ singular
  • stole
  • stolei
plural
  • stole
  • stolelor
vocativ singular
plural
Intrare: stolă (suf.)
stolă (suf.)
sufix (I7-S)
  • sto