2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÓLĂ, stole, s. f. 1. Rochie largă și lungă până în pământ, care se strângea pe corp cu două cordoane, unul pe sub sâni, altul deasupra șoldurilor, purtată de matroanele romane. 2. Orar1 pe care îl poartă preoții catolici în timpul oficierii serviciului religios. – Din it., fr., lat. stola.

sto1 sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 217 / Pl: ~le / E: lat stola] 1 Veșmânt bisericesc în formă de fâșie, pe care îl poartă pe după gât preoții catolici în timpul oficierii diferitelor slujbe Vz patrafir. 2 (Înv) Venit obținut de preot de la serviciul altarului. 3 (Îvr) Rantie (1). 4 (În Ant) Rochie largă și lungă până în pământ, care se strângea pe corp cu două cordoane, unul pe sub sâni, altul deasupra șoldurilor, purtată de matroanele romane peste tunică.

sto2 sf [At: MOLDOVAN, Ț. N. 180 / Pl: ~le / E: nct] (Îvr) Strat1 (26).

STÓLĂ, stole, s. f. 1. Rochie largă și lungă până în pământ, care se strângea pe corp cu două cordoane, unul pe sub sâni, altul deasupra șoldurilor, purtată de matroanele romane. 2. Un fel de orar1 pe care îl poartă preoții catolici în timpul slujbei religioase. – Din it., fr., lat. stola.

STÓLĂ, stole, s. f. Ornament bisericesc în formă de fîșie lungă, pe care îl poartă pe după gît preoții catolici cînd slujesc și ale cărui capete atîrnă de ambele părți ale pieptului. V. orar2. Oameni... care nu au nici țimară, nici stolă. NEGRUZZI, S. III 405.

STÓLĂ s.f. 1. Rochie largă, căzând în falduri și încinsă cu două brâuri, pe care o purtau peste tunică matroanele romane. 2. Ornament de forma unei fâșii lungi, purtat pe după gât de preoții catolici la slujbă. [< it., fr., lat. stola].

STÓLĂ1 s. f. 1. rochie largă, căzând în falduri și încinsă cu două brâuri, pe care o purtau peste tunică matroanele romane. 2. ornament de forma unei fâșii lungi, purtat pe după gât de preoții catolici la slujbă. (< it., fr., lat. stola)

-STÓLĂ2 elem. „dilatație, alungire”. (< fr. -stole, cf. gr. stellein, a echipa)

STÓLĂ ~e f. 1) Rochie largă și lungă până la pământ, încinsă cu două cordoane, purtată de matroanele romane. 2) Fâșie lungă și îngustă, ornamentată, purtată pe după gât de preoții catolici în timpul slujbei. /<lat. stola

STOLĂ s. f. (Trans. SV) Un fel de orar pe care preoții catolici îl poartă în timpul slujbelor religioase. întîi dreapta căsătoriților să leagă cu stola, a doua pun inelul unul altuia în al patrulea deaget, a treia-ș spun voia unul altuia. PP, 105r. Etimologie: lat. stola.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sto s. f., g.-d. art. stolei; pl. stole

stólă s. f., g.-d. art. stólei; pl. stóle

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

stólă (-le), s. f.1. Un anumit fel de rochie purtată de matroanele romane. – 2. Un veșmînt preoțesc. It. stola, din gr. στολή „podoabă”. De la aceeași rădăcină provin stolisi (var. stolui, stoli), vb. (a orna, a împodobi), din ngr. στολίζω (Gáldi 257) și stolui, vb. (a înmuia pielea cu mijloace mecanice).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

stólă, stóle, s.f. (înv.) strat.

-STOLĂ „dilatație, alungire”. ◊ gr. stello, ein „a arma, a echipa” > fr. -stole, germ. id., engl. id. > rom. -stolă.

Intrare: stolă (s.f.)
stolă1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sto
  • stola
plural
  • stole
  • stolele
genitiv-dativ singular
  • stole
  • stolei
plural
  • stole
  • stolelor
vocativ singular
plural
Intrare: stolă (suf.)
stolă2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • sto
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sto, stolesubstantiv feminin

  • 1. Rochie largă și lungă până în pământ, care se strângea pe corp cu două cordoane, unul pe sub sâni, altul deasupra șoldurilor, purtată de matroanele romane. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Orar pe care îl poartă preoții catolici în timpul oficierii serviciului religios. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Oameni... care nu au nici țimară, nici stolă. NEGRUZZI, S. III 405. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.